Se afișează postările cu eticheta din. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta din. Afișați toate postările

luni, 19 octombrie 2015

Arkthur din Pleiade

Arkthur din Pleiade

A venit moment istoric
Sa stiti si voi tot filmul
Cine sunt Parintii vostri,
Din ce stele-ati aparut
Demult e freamat - gand retoric:
"Gaina sau e oul primul?"
"Unde-au fost stramosii nostri?"
"Din ce mama ne-am nascut?"

Vazut-am in vazduh de seara
Pogorat-au pe Pamant lumina
Din Taurus descalecand
Ce frumos! Cata iubire...
N-ar fi pentru prima oara,
Suflarea asta tot divina
Ma-ntreb, privind, razand
Unde-ncape-atata bine

S-auzit-am voci stelare
Ce ma-ndeamna sa iubesc,
Sa ma-nalt cu gand curat
Si sa ma cunosc mai bine
S-am simtit imbratisare
De la Tatal, tot ceresc
Taine-n soapte am aflat
Din glasuri tot heruvime
Si trairi mantuitoare

Printr-o raza mi-a transmis
Un mesaj, un gand, cat zece
Pazitor din Univers
Precum ingeri ce vegheaza
Am calcat in paradis
S-am aflat cat e de rece
Lumea asta ingradita-n mers
Si cum suntem prizonieri
Ai gandului ce dormiteaza

Habar n-avem, cata forta
Zace-n inima ce bate
Si in gandul, suflet pur
Ce nu cunoaste vreun sfarsit
Suntem Creatori, iubirea-i torta
Ce se-aprinde si se zbate.
Cunoscut-am trubadur
Din lumea lor. Si mi-a grait:

-Tu esti om, spuse acesta-n drum
Blondul cu plete s-ochi albastri
-Urmasul meu din asta lume
Murdarita de pacate.
-Nu te teme! Eu sunt bun.
Te veghez din astri
De-ti stiu si nume
Frate al meu, din lumi indepartate

-Eu vin din sapte stele
Cu ochi liber le zaresti
De privesti la Car in noapte
Voi sa te-ajut, sa zbori cu mine
Te-am salvat de multe grele
Ploi acide nelumesti
Intr-o zi si tu vei stii
Sa le-mprasti. Nestemate...

-Catre tine-mi plec ochii-n trunchi
Cu iubire, mintea mi-o strabate!
Radacina mi-am aflat
Amintirea-mi canta despre astri mersi
-Ridica-te! Nu sta-n genunchi
Eu nu ti-s zeu, caci eu ti-s frate
Destul fost-ai 'genunchiat
De reptile si perversi...

Cladit-au imperii de-ntuneric
Din Pleiade alungati
Si te-au gasit pe tine
Mult prea bland, nestiutor
Sa te feresti de un nemernic.
Subjugat-au neamul de frati
Te-au tinut in lanturi si suspine 
Bietul meu, tot Creator

-Coborat-am din Pleiade 
S-am venit sa te dezleg
Andromeda, fratii nostri
Intreaga omeneasca suflare,
S-un munte de iubire arde.
Prinde-ma de bratul drept
Sa jucam hora cereasca
Caci suntem fii de Dumnezeu
Dupa chip s-asemanare

Si ne-am intalnit in vis
Colindam bolta de astri
Cand te vei trezi zambind
In cea de-a patra ta carare
Vei ramane iar surprins
Cat de multe lucruri stii
Impreuna faurind
O lume a iubirii creatoare

Mama Pamant e vizitata
Dar nu toti au intentii
Sa iubeasca, sa respecte
Lumile cald traitoare
Nava noastra-i ancorata 
Sa te apere de insurgentii
Cu necurate si defecte
Ganduri negre, cuceritoare

Fost-au aici reptile negre
Geneticieni prea iscusiti
Ce tanjesc sa poata a simti
Macar pentru o clipa
Ce inseamna sentimentul,
Ce-i iubirea? Divina zare...
Si s-au intruchipat in om
De te-au pacalit prea bine
Te-au tinut cu mintea-nchisa
La razboaie si reclame

Si ti-au zis ei ce sa faci,
Ce sa canti, cum sa te-mbraci
Ti-au pus arma-n mana
Si te-au invatat sa tragi in frate
Cu lucifericele fapte
Cladit-au loje tot cu draci
Te-au facut sclav de ban. Si taci.
-Nu te teme. Sunt aici, acum
Sa te trag din praf de drum
S-ai sa-nveti sa mergi prin stele
Doar cu chakre, doar cu piele...

-Energie, inertie,
Bucurie doar din tine
Omule care le simti
Fii binecuvantat!
Nu uita sa iubesti aproape,
Sa construiesti pana la cer,
Sa te-nchini la Tatal Tau
Pentru ast-ai fost creat!

Cuvintele-mi dulci-calde-n Soare
Ce-s din Sursa izvorate
Ti le-am soptit ca pe-o balada
A iubirii de oameni si de tot ce-i viu
S-am trimis semintele stelare
Sa-ti daruiasca tot din frunte
Tainele luminii vii de-ndata
S-un portal in Sfinx, pustiu

Sfanta-mi vorba, sfant e gandul
Avem in inima un graur
Ce ascunde-un simt imens
Si-o iubire etern vie
De cand lumea si Pamantul
Sfantul Gheorghe a ucis balaur
Si niciodata invers!
Namaste! Si Pace Tie!

miercuri, 4 mai 2011

Camena ex clavis



Pe strazi pietruite misuna principii
Se grabesc la catedrala sa nasca idei
Care vor creste printre geruri si vipii
Care zburda in cuvinte pe umbritele alei

Si parfum de timp inmormantat in pagini
Ale istoriei canturi, astazi reinvie
Dezgropand imperiul – vis fara de margini,
Soprana canta imnul, dar sala e pustie

Doi, trei oameni asculta cu lacrimi de-amintiri
Oda ce trezeste suflete ce-au inghetat
Si-si povestesc iubirea muta cioplita in clavir
O lumanare se topeste in fitil, si el uitat

Acordeonul dus de vant graieste pe faleza
Gandurile marii, vazand oamenii cum umbla
Intr-o lume ce nu stie care-i propria geneza
Si iubeste tot ce misca, mereu purtata-n umbra

Din palate ce-au nascut sperantele ce cara
In bratele slabite gandul spre declin
Se-aud voci dulci care cheama lun-amara
Sa unga cicatricile de doruri si suspin

„Care dor si care chin?” se-ntreab-o umbrela
Incarcata de stropii unor timpuri ce schimba
Rostul unor oameni si scorul din tabela
Pictata de vantul ce pensula o plimba

Din nisipul umed rasare-un pelican
Cu aripile smulse dar cu ganduri de zeu
Poate c-aparente-l judeca fara ideal
Insa idealurile-ascunse, el le va gasi mereu

„-Opus! Eco!” sopteste-o floare ce traieste inca
Pe pianul care-asteapta un artist, un muritor…
Care-n cugetu-i la stele, balada-i canta
Si vioara plange asteptandu-l pe tenor

Iar din plansul ei: sunete din cer
Naufragiaza simfonii in castel de trup
Din care sufletul e-un copil in ger,
Vad sacali deghizati in ingeri ce-l corup

„Ce-i zapada?” se gandeste
Un brad fara de moarte:
„O zeita ce viseaza ca domneste
Trezita in ale primaverii soapte.”

Un butoi cu vin se rastoarna pe mare,
S-arunca-n apa rece sarind pe balustrada
Sa-l traga la mal sedati de-o cantare
Cobzarii insetati: eroii lumii de fatada

Ce e crasma de pe drum?
O groapa-n calea vietii
In care ispititi raman
Oamenii cazuti si betii…

Degradare, igrasie si refugiu fals
In care dracii joaca-n hore printre spirt si fum
Pacat de universul tarafului, si el ars
Nascand opere ale inimii pe-al urechii drum…

Oamenii orbiti de lumini inselatoare
Ale orasului bizar ce nu stie sa doarma
Viseaza ca-ntr-o zi vor traversa o mare
Caci poate dincolo de ea nu va mai fi toamna

Oamenii ce vad se-ascund in munti de ganduri
Caci pana s-actioneze, ocaziile dispar
Deci lumea-i pierduta-n gand, lumini si palcuri,
Dar pana sa moara ultimul, sperante reapar

Ce sunt celibatarii? Ma intreb chiar eu
Vad santinele ingenunchiind la sfintele lor muze
Sa percep limb-acestei lumi imi va fi mai greu
Cand norii se aduna ca sa spele cele spuse…

Un scriitor iese din bloc si alearga-n orizont
Satul poate, de-un televizor ce-l minte
Putini il inteleg, deci idealu-i mort
Multi il judeca ne-ntelegandu-i cuvinte

Soprana pleaca in aplauzele celor doi, trei…
Eu bantui sala, o aplaud cu soarele din geam
O pasare-dragon, prinsa-n crengi de tei
Din tatuaju-i de pe spate, e tot ce vedeam

Intentiile si faptele sunt surori pe care mintea
Le tine-n brate cand sunt mici
Cand cresc, pornesc pe drumuri subtiri ca lintea,
Multe cad, putine stau, si mai putine le ridici

Momentan scriu testamentul florii ce-a uitat
Sa-si lase ultim gand pe pianul ce-mi vorbeste
Grabita pe-o alee, floarea a plecat
Spre un cimitir de vise in care-ntinereste

O alt-alee duce la monumentul unui doctor
Care-a-ntors din drumul mortii mii de suflete.
Acum sufletele nu mai dor
Deci nu-i mai sunt loiale-n cugete…

Degeaba tuna cateodata.
Fulgerele nu mai stiu s-apara
Desi pielea lumii e colorata
Esenta ei e gri: nuant-amara

Pe tron de sticla sade un rege
Ordona ostirii sa cucereasca
O tara de vitralii, fara lege
Ce stie doar iubirea sa cerseasca

Un inger le predica unor lacrimi
„Cine v-a pus sa alunecati pe fata
Unui om scufundat in patimi?
Nu vedeti soarele, dimineata?”

Dar cine s-auda un arhanghel strain
In lumea-n care chinu-i din datini vechi,
Cand lumini angelice-s confundate cu rubin
Si lacrimile n-au urechi…

Alergand cu ochii-nchisi
Un calaret pe nume: dor
Va prinde din urma crinii stinsi
Si-i va pune pe covor

Un covor in care viata
Nu-i calcata in picioare
Si lustra-i lumineaza fata
Fara raze orbitoare

Si suflete-nclazeste
Si principii, si pe doctor
Unde-arhanghelul slujeste
Si idealuri nu mai mor

O idee in gandul printre fum
Modeland un zambet pe fata de umil
E-o speranta de parfum, precum
E-o bomboana desfacuta de-un copil

Suntem naivi, cu ochii de crestini
Cu inimi calde si zambete tot dese
Caci trup ce ne e dat, matrice-n heruvimi
Si suflete eterne din Creator culese

Sunt corupte-acum de ispitele pe tava
Ale unei lumi cu ambalaj de efemera
Si cu esenta eterna incinsa-n lava
Parfumata cu lichior de seradela…

Cunoastem limba atat de-ascunsa in intentii
Suntem topiti dup-al ei nume scurt ce plange
Caci dincolo de misterul mariilor inventii
Zace-n unghii de taran, pamant patat cu sange

In lumea-n care mucegaiul s-a nascut sub mese
De l-atata ploaie, traieste linistit in umbra
Mai putrezeste-o floare din rarele culese
„Integrata-n societate”, defapt o viata sumbra

Din mlastini insetate, cu forta educate
Ies tancuri ruginite: dovezile unui trecut
Ca neamul ce traieste pe pamanturile pradate
E tot neamul ce plateste-al nedreptatii tribut

Am terminat de scris dorinta
Florii ce-a uitat sa spuna
Ca n-ajutat-o biruinta
Sfarsind in iarna fara luna

Acum pasesc pe treptele sperantei
Desi ma-ndoiesc de-o reusita
Vad cum ard orasele elegantei
Scufundata-n pacate: lume nepregatita

Parfumul unor vremuri…trecute, neuitate
Adie pe o strada de cladiri neingrijite
Renascut din lichiorul paharelor aruncate
Si sparte pe asfalt si borduri nepietruite

Aminteste gustul unui Rai pur trecator
Care-acum se simte doar in pagini si cuvinte
Care s-a sfarsit sub al ploii vesnic nor
Si care a-nceput la primul glas de flinte

Ma bucur ca am onoarea si pot a-ndrazni
Sa pasesc in cimitirul viselor sacrificate
Pentru a da frau liber grijilor de peste zi
„Glorie eterna voua! vise neuitate…”

Va las acum, dragele mele cioburi,
Ne vom revedea printre infrangeri si glorii
Toate vorbele-mi inghetate-n globuri
Mi le-ati citit ca pe-un testament al florii

Destinul croit prin lumile ascunse
E-al vietii fiecaruia criteriu
Iar gandurile-mi sunete patrunse
Sunt vesnicele versuri din imperiu…