“Ramas
bun, iubite scump
Promit
c-am sa ma-ntorc
La
pieptu-ti cersind pe mine
Sorbind
iubire-amara-n par si-n gene
Iar
de doru-ti va fi crunt,
De
glasu-mi va fi mort
Tu
striga-ma mai bine
S-am
sa-ti alunec iar prin vene”
Asa
ai scris pe-o foaie, ce-ai…”uitat-o”
Cand
somnul imi sfarsise,
Inceput-am
sa clipesc
Tu
ma bantui, amintire!
Esarfa
ti-am pastrat-o
De
ganduri ti-or fi stinse
Eu
in tine mai traiesc
Cauta-ma-n
privire!
Tu
copila nu mai esti, femeie!
Dar
inca te mai joci razand
Caci
un inger ti-e brodat
De
inima cea aramie
Tu
dansezi incet crampeie
Tangoul
vietii, foc arzand
Fularu-ti
vesnic vant purtat
De
ce te-ai agatat de mine?!
Ce-mi
promiti? De ce-ai plecat?
Cand
somnu-mi luase viata
Si
n-am putut sa te mai tin
Sub
aripa-mi imperiu de vise…
Stiu
ca luna te-a furat
Te-a
mintit, ti-a citit fata
Mi-ai
fost ostaticul divin
Acum
esti muza-n stele-aprinse
Tu
ai o sora: insomnia
Mai
vorbim noi despre tine
Cica
ii lipsesti si ei
Ratacind
stinghera-n ceruri
Vrut-ai
tu sa simti trairea
Printre
pajisti heruvime
Dar
i-ai parasit pe cei
Ce
te aparau de geruri!
Esti
femeie, esti mister…
Tu
cand spui ca ma urasti
Defapt
atunci iubesti mai tare
Cine
sa te inteleaga?
Tu
nu ai ganduri, ai doar fler
Te
rasfeti si te ranesti
Degeaba-nveti
ca doare
Foc
de inimi ti-e beteaga
Si
daca mai stai mult printre ei
Am
sa te gasesc mireasa,
Fiica
vantului cel rece
Pe
care l-am iubit din clipa
Venirii
tale-n lumea mea albastra
Ochii
tai, mereu atei
Nu
se-nchina la fereastra
Cand
imi vad suflul cum trece
Incercand
sa-ti invete limba
Cu
care m-ai sedus, fiastra!
Pe
cine as da vina noaptea
Cand
destinul si-a dorit
Sa
te-nvat si sa ma-nveti
Iubirea
fara de cuvinte?!
Ea
nu cunoaste moartea,
Ne-a
unit, ne-a despartit
Si
mereu ai sa ma-mbeti
Cu-ale
tale canturi sfinte…
Ti-ai
mai uitat la mine
Un
fir de par, de cand bruneta
Alergai
si-n urma ta
Cadeau
cartile pe jos .
Acum
roscata sa-ti aline
Focul
lor din biblioteca
Povesti
ce n-ai mai vrea
Sa
le-auzi sub parul gros
Dar
vezi tu…ele nu te uita
Nu-ncerca
nici tu sa negi
Caci
iubirea e-un blestem
De-o
sedezi cu promisiuni.
E
un joc stiut de nimfa
Nu-i
facut ca sa-l alergi
E-un
tango, un vals-antem
Noi
am fost copii nebuni
Te
vad eleganta-n dimineata
Atunci
cand sti sa taci o noapte
In
rochia ta amara
M-ai
amanetat usor
Promit,
secretul tau de gheata
Sa
nu ti-l risipesc prin soapte
Desi-mi
va fi povara
Sa
nu-ti pot unge-aripi ce dor
Adormeai
in fata portii
N-asteptai
sa-ti mai deschid
Cutiuta
cea de vise
Unde
ne-ascundeam noi doi
Cand
lumea de afara doare
Si
luptam cu rostul sortii
Sarutandu-ne,
privind
Iubirea
noastra-arma din culise
Asa
castigam inc-un razboi
Iti
mai amintesti tu oare?!
Sau
cand ma refugiam in lacrimi
In
parul tau cel infinit,
Tu
stiai sa ma ridici
Ca
pe-un prunc slabit din zi.
Saraci,
dar ne-aveam pe noi
Si
nu stiam de patimi,
Nu
stiam ce-i trai umbrit
De
lipsa celor mai mici
Nevoi
ale unui om prea gri
Cersind
iubirea din gunoi…
Acum
e-un gol, slabiciune si arde
Dac-am
sa te mai vad zburand
Vreodata
peste lumea-mi ce te-asteapta
Jur
c-am sa te trag,
Te
condamn la pamanteanca
Pe-un
cal fara de aripi
Am
sa te rapesc, departe…
Cuvintele-ti
iar fumegand
Nascand
focul tau ce iarta
Sa
ma spele de pacat
Si
sa ne aseze pe o banca
Iar
dup-atata nebunie
S-atipim
in parc de viata
Departe
de haosul lumesc
Unde
noi chiar n-avem loc
Am
sa-ti readuc aminte
Cand
in fuga ai fost hoata
S-ai
ascuns totul ceresc
In
san la pieptu-ti cel de foc
Cand
ai plecat de-aici
Tragand
un bagaj-delir
Unde
noi am fost o boarfa
Ce
si-a dat sufletul bir
Purtand
zambete, gropite mici
Purtand
lacrimi s-amintiri
Uituca,
ti-ai lasat esarfa
O
esarfa de casmir
In
lipsa ta vorbesc cu soimul
Care-mi
spune: “viata-i scurta!
Din
zeul cerului senin
Ajungi
moaste in nisip”
Si
ii zic privind la Domnul
“Cand
lacrima ti-e muta,
Iar
cuvantul ei: venin
Hai
s-avem macar o zi un chip!”
M-am
trezit in al tau cantec
Tu
inca mai visezi ca mergi
Iar
in zborul diminetii
Printre
norii tot mai grei
Batrane
soim, iubite suflet
Oare
cand ai sa-ntelegi
Ca
nu conteaza anii vietii
Ci
doar viata ce-o traiesti din ei…
