Lacrimă de ceai

Din râsul tău ce m-asurzea
Croit-am scări până la Soare
Zâmbetu-ți îmi dansa
Pân' la inima-mi ce n-are
Alinul tău ca pe-un veșmânt
Etern mai dorm
Când ești plecată!
Și de-o fi să-mi pierd cuvânt,
Și de-o fi să-ți uit un dor
Am să te găsesc vreodată...

Din plânsul tău ce mi-l șopteai
Croit-am scări până la Lună
Lacrimi-stol îmi dăruiai
Nu-mi încap toate-ntr-o mână
Și unde să le pun te-ntreb
Nu-mi ajunge ce am eu?!
Ele-mi spun, dar nu le cred
Că te-ai trezit din visul meu

Voi să văd, cum ești tu vie
Și mă cauți, de gânduri rătăcită
Boală-n suflet, aramie
Ai uitat sa fi iubită!

Tu mă-ntrebi de fericire?!
Scremi un zâmbet...nu mă mai fură !
Ucis-ai tu copil din tine
Și ai ajuns matură...

Ia-l în brațe pe trecut!
Defapt, mă vei lua pe mine
Și cât am stat, cât am tăcut
Pan' s-ajung să cânt cu tine...

Te-am răpit din lumea ta
Ș-ai sa spui că sunt fugar
Dar eu cui jertfit-am stea
Din sufletu-mi pe-al tău altar?!

Calc pe trotuarul ce ne aștepta
Lăsat-ai urme de trăiri
Azi le părăsești pustii
Le adulmec și în nebunia mea
Privesc în amintiri
Parcă sunt vii!

Pășesc în juru-mi tot schimbat
Nu mai văd din ce-i al meu,
Refuz a mai trăi prin voi
Cei făr' de mântuire.
Mă ascund în păr brodat
Iubito-refugiu, trăitu-i greu!
Nu ne-avem decât pe noi
Ș-avem mai mult decât o mie.

Din surâsul dimineții
Până-n cearcăne de ploi
Dulci obstacolele vieții
Când le trecem amândoi...

Pui de iasomie, cum de n-ai tu somn
Aievea fredonând cântul tău de dor
Ațipești în ceruri, pe poteci de Domn
Așteptând să treacă un înger țesător

Ne vom iubi făr' a crede
Căci visul nostru stă sub nas,
Biet sărut, în timp se pierde
Tăcut fierbinte "Bun rămas".

Din ceașca noastră de amor
Am fost copii și ne-am grăbit
Mușcând din el, sorbind ușor
Fierbinte ieri, azi liniștit!

Iar finele 'cestui parfum
Ne va găsi îmbrațișați
Căci eu sunt vânt,
Tu evantai.
Culegând suflet pe drum
De îngeri ajutați
Ciob cu ciob și gând cu gând
Născuți din lacrimă de ceai...

Casmir uitat de tine

“Ramas bun, iubite scump

Promit c-am sa ma-ntorc

La pieptu-ti cersind pe mine

Sorbind iubire-amara-n par si-n gene

Iar de doru-ti va fi crunt,

De glasu-mi va fi mort

Tu striga-ma mai bine

S-am sa-ti alunec iar prin vene”

Asa ai scris pe-o foaie, ce-ai…”uitat-o”

Cand somnul imi sfarsise,

Inceput-am sa clipesc

Tu ma bantui, amintire!

Esarfa ti-am pastrat-o

De ganduri ti-or fi stinse

Eu in tine mai traiesc

Cauta-ma-n privire!

Tu copila nu mai esti, femeie!

Dar inca te mai joci razand

Caci un inger ti-e brodat

De inima cea aramie

Tu dansezi incet crampeie

Tangoul vietii, foc arzand

Fularu-ti vesnic vant purtat

De ce te-ai agatat de mine?!

Ce-mi promiti? De ce-ai plecat?

Cand somnu-mi luase viata

Si n-am putut sa te mai tin

Sub aripa-mi imperiu de vise…

Stiu ca luna te-a furat

Te-a mintit, ti-a citit fata

Mi-ai fost ostaticul divin

Acum esti muza-n stele-aprinse

Tu ai o sora: insomnia

Mai vorbim noi despre tine

Cica ii lipsesti si ei

Ratacind stinghera-n ceruri

Vrut-ai tu sa simti trairea

Printre pajisti heruvime

Dar i-ai parasit pe cei

Ce te aparau de geruri!

Esti femeie, esti mister…

Tu cand spui ca ma urasti

Defapt atunci iubesti mai tare

Cine sa te inteleaga?

Tu nu ai ganduri, ai doar fler

Te rasfeti si te ranesti

Degeaba-nveti ca doare

Foc de inimi ti-e beteaga

Si daca mai stai mult printre ei  

Am sa te gasesc mireasa,

Fiica vantului cel rece

Pe care l-am iubit din clipa

Venirii tale-n lumea mea albastra

Ochii tai, mereu atei

Nu se-nchina la fereastra

Cand imi vad suflul cum trece

Incercand sa-ti invete limba

Cu care m-ai sedus, fiastra!

Pe cine as da vina noaptea

Cand destinul si-a dorit

Sa te-nvat si sa ma-nveti

Iubirea fara de cuvinte?!

Ea nu cunoaste moartea,

Ne-a unit, ne-a despartit

Si mereu ai sa ma-mbeti

Cu-ale tale canturi sfinte…

Ti-ai mai uitat la mine

Un fir de par, de cand bruneta

Alergai si-n urma ta

Cadeau cartile pe jos .

Acum roscata sa-ti aline

Focul lor din biblioteca

Povesti ce n-ai mai vrea

Sa le-auzi sub parul gros

Dar vezi tu…ele nu te uita

Nu-ncerca nici tu sa negi

Caci iubirea e-un blestem

De-o sedezi cu promisiuni.

E un joc stiut de nimfa

Nu-i facut ca sa-l alergi

E-un tango, un vals-antem

Noi am fost copii nebuni

Te vad eleganta-n dimineata

Atunci cand sti sa taci o noapte

In rochia ta amara

M-ai amanetat usor

Promit, secretul tau de gheata

Sa nu ti-l risipesc prin soapte

Desi-mi va fi povara

Sa nu-ti pot unge-aripi ce dor

Adormeai in fata portii

N-asteptai sa-ti mai deschid

Cutiuta cea de vise

Unde ne-ascundeam noi doi

Cand lumea de afara doare

Si luptam cu rostul sortii

Sarutandu-ne, privind

Iubirea noastra-arma din culise

Asa castigam inc-un razboi

Iti mai amintesti tu oare?!

Sau cand ma refugiam in lacrimi

In parul tau cel infinit,

Tu stiai sa ma ridici

Ca pe-un prunc slabit din zi.

Saraci, dar ne-aveam pe noi

Si nu stiam de patimi,

Nu stiam ce-i trai umbrit

De lipsa celor mai mici

Nevoi ale unui om prea gri

Cersind iubirea din gunoi…

Acum e-un gol, slabiciune si arde

Dac-am sa te mai vad zburand

Vreodata peste lumea-mi ce te-asteapta

Jur c-am sa te trag,

Te condamn la pamanteanca

Pe-un cal fara de aripi

Am sa te rapesc, departe…

Cuvintele-ti iar fumegand

Nascand focul tau ce iarta

Sa ma spele de pacat

Si sa ne aseze pe o banca

Iar dup-atata nebunie 

S-atipim in parc de viata

Departe de haosul lumesc

Unde noi chiar n-avem loc

Am sa-ti readuc aminte

Cand in fuga ai fost hoata

S-ai ascuns totul ceresc

In san la pieptu-ti cel de foc

Cand ai plecat de-aici

Tragand un bagaj-delir

Unde noi am fost o boarfa

Ce si-a dat sufletul bir

Purtand zambete, gropite mici

Purtand lacrimi s-amintiri

Uituca, ti-ai lasat esarfa

O esarfa de casmir

In lipsa ta vorbesc cu soimul

Care-mi spune: “viata-i scurta!

Din zeul cerului senin

Ajungi moaste in nisip”

Si ii zic privind la Domnul

“Cand lacrima ti-e muta,

Iar cuvantul ei: venin

Hai s-avem macar o zi un chip!”

M-am trezit in al tau cantec

Tu inca mai visezi ca mergi

Iar in zborul diminetii

Printre norii tot mai grei

Batrane soim, iubite suflet

Oare cand ai sa-ntelegi

Ca nu conteaza anii vietii

Ci doar viata ce-o traiesti din ei…

Parfum de viata

M-am trezit din somn de ganduri

S-am plecat de nebun

Prin orasul serii dulci

Alergand dupa o stea

Gasit-am lume, zumzet, canturi,

Poze noi pe-un vechi album

In zadar incerci sa-mi culci

Dragostea care-mi soptea

Ce-ati facut iubirii

De n-o vad prezenta

In inimile voastre

Decat in vorbe false…

Pe bulevardul fericirii

Lumea e absenta

In seile albastre

E plecata-n stele arse

Un batran, zambind de la fereastra

Doi indragostiti vedea

Pasind incet peste secunde

Ce vor fi poate uitate

Asa-ncepea povestea noastra

Ingerul tau ma-mpingea

Langa inima-ti ce-ascunde

Lacrimi, zambete-nghetate

S-am sa cred al noptii glas

Precum vantul ce-o asculta

Care-mi canta langa ceas

Secundar ce o saruta

Mi-ai furat pantofii negri

Dar si eu a ta esarfa,

Mi-ai ramas vie s-aproape

In parfum care ma plimba

Prin lumea ta de amintiri

Unde numele-mi rostit de-o calfa

Il gasesc pe buze-n soapte

Asa timid, pe varf de limba

Imbraca-te! S-acum iti cer

In rochia ta neagra

Care serpii toti dreseaza

Cu degetele-nflacarate

Dar nu-ti uita copilul, sper

Cel ce-n inima sa-ti mearga,

El tot canta si viseaza

La iubiri inaripate

Am luat tramvaiul catre tine

S-am in mana un bilet

Poarta urme de rimel

S-are margini care ard

Dulce foc, venind din mine

Biletu-i gol, asa c-astept

Suflet sa-ti asterni pe el

C-un stilou de-al tau, mai cald…

Un chistoc ramas pe strada

Purtand rujul tau pe urme

E s-acum langa trotuar

La mila vantului ce-l cruta,

Unde n-ai putea sa urci

Furia ta n-a vrut sa-l vada

Si l-a aruncat pe-o culme,

Culmea gandului amar,

Acra inima desculta

Care naste versuri dulci

Felinarele ma cheama

Pe-alte strazi, prin alte zile

Dar eu soarta sa-mi traiesc

O vreau cu tine, inger mut

Sedat de-o stea, imi e si teama

Sa revin astazi la tine

Ratacit din drum ceresc

Ce-mi doresc de te sarut?

Mai vreau o doza din destin!

Cineva sa ma trezeasca

Atunci cand moartea imi va spune

“De ce-ai dori sa te mai las?”

M-am indragostit de chin

Sau poate el vrea sa-mi vorbeasca

Ce sunt eu pe-aceasta lume?

Traitor fara popas…

Cine i-a-nvatat

Pe toti acesti copii

Plansul unor vorbe

Inca netraite

Si le-a-ntortochiat

Cuvintele lor vii

In sageti si tolbe

De gand ‘negrite?!

Atunci cand uiti sa speri

Arunca-te-n al meu port

Corabie din evantai

Sa traiesti acum vei sti

Iar atunci cand vrei sa pieri

Aminteste-ti ca un mort

Ar da orice din Rai

Sa mai traiasca inc-o zi…

Actul de iubire

La-nceput a fost lumina

Peste bolti si peste toate

Apoi un inger izgonit

A mai lucrat o-mparatie.

Om, pamant a stapanit

De-o fi asa, a cui e vina

Cand pacatele nu-s roade,

Creator este uimit

Gustand tradarea aramie…

O coasta de Adam creat

A nascut femeia

Calcand pe ceruri

Pana sa asculte-un sarpe

Ce e fapta de barbat

Cand gandirea n-are cheia

Ucigand ispita-n geruri

Cand atat de dulci is soapte…

Si cate or trai

Vesnic suflete graind

Venerand tata ceresc

Sau genunchi sarut-argintul,

De ce ajung printre pustii

Pui de inger iar gresind

La poarta iertarea lor cersesc

Ravnind s-atinga tot Corintul

Razboaie s-or termina,

Innecandu-le si marea

In cartile uitarii scrise

Iar vietile rapite

S-or intoarce sa razbune,

Dar nu gasesc iertarea

In inimi inca neucise,

Ori in mintile menite

Iubirea-mprastiata s-o adune

Vazut-am iarasi rugaciunea

Murmurata-n buze calde

Ale celor ce nu simt in cuget

Ce e mierea, vinul, puful…

Caci ei traiesc aievea-n lumea

Heruvimelor aripi heralde,

Hrana lor: credinta-n suflet,

Casa le va fi vazduhul

Cum de banul poate-aduce

Griji, necazuri, stropi de lacrimi

Si-ntreaga vietii ta chemare

Nu-si gaseste rost ori nume

Dar o vorba spusa dulce

Spala gandul plin de patimi

S-o singura imbratisare

Valoreaza cat o lume…

Cat foc arde-n cuvantul

Rostit de cel care invoca

Serafin sau demon crud

In juru-i hore nevazute

Vine din cer, sau din pamantul

Nascut de praful cel de roca

Acel mister care-a durut

Curiosi din lumi pierdute

Cate calcule s-or face

Si istorii ne-ntelese

Pentru Fiu cel pogorat

Dintr-o lume nestraina…

Gura sarpelui nu tace,

Din uneltirile-i perverse

Incercand omul marunt

Sa-i reteze radacina

“Iata-ma pe mine!”

Striga omul ce nu piere

Aratand la cei din jur

Ce inseamna nemurirea,

Maniind distrugator

De vai senine

Caci el n-are inviere

Nedemn de-acest augur,

Nu cunoaste daruirea…

Ce-i aceea uneltire

Conceputa pe-ntuneric…

Defapt necurata fapta

Ferindu-se de ochii lumii,

Pe cand acea dumnezeire,

Acel fapt atat feeric

Se naste-n lumina nefurata

Ca s-o vada toti strabunii

Ating si eu misterul

Care ma raneste-ncet

Si-mi chem ingerul

Implorandu-l sa ma ierte,

Caci l-am izgonit in gerul

Unui gand de-al meu nedrept,

Lovit-am eu cu crancenul

Unor demonice miscari inerte…

Cum sa ma mai crezi

Si sa poti a ma ierta

Cand eu te resping

Sedat de false ispite…

Batrane-angelic ce-mi veghezi

Suflul meu din urma ta

Ajutandu-ma sa-nving

Tentatii amar-nesabuite

Intr-o viata prea senina

Ce mai este gelozia?

Spinoasa cruda buruiana

In gradina celor doi

Unde florile-s iubirea,

Starpita de la radacina

Din timp sa-i fie dat

Vazand pieirea!

Altfel, toate vorbele de-o seama,

De prisos vor fi caci noi

Nu vom mai clipi trezirea…

Pe cand sarutul unui soare

Ucigand serpii ce nasc

Razboaie-ntre creatii

Ale Domnului, vesnic artist

A patruns pana-n farsoare

Sus pe bolta unui basc,

Alergand precum soldatii

Vestind nasterea unui cartist

Te strang de mana

Si-mi gasesc

Linistea ce-o cautam

Intreband fara raspuns

Cand curata, cand pagana

O lume-n care toti traiesc

Dar pacatul e-un agam,

Se-nmulteste fara plus…

Iubita mea tacuta

Vinovat de crezi ca sunt

Cautand imprejurare

Evadand iar din orbire,

Priveste-ti inima cea muta

Cum se-nchina la profund,

Uite-o lume cum rasare

Doar din actul de iubire!

Gara...cimitir de vise

Astept un tren al vietii

Pe-un peron smuls din destin

In mana, dinaintea diminetii

Biletul vietii-l tin

Bate-un vant care-mi vesteste

Ca orizontu-i prafuit

Dar nu-mi pasa ce-mi vorbeste.

Pentru orizont sunt pregatit

„Pregatit” e-un fel de-a spune

Parc-am sti ce ne asteapta,

Dincolo de el, de dune

La un colt de strada-n soarta

Dar noi ne credem cu tarie

Peste-alei stapani ce zboara

Cand noi stapanim doar o hartie

Un poem, refuzand sa moara…

Orizontul ma priveste:

Tot astept un tren sa vie,

Felinarul stins zambeste:

El asteapta de cand se stie…

Ma fura somnul asteptand

Si visez ca am ajuns

In lumi fara de vesmant,

Fara cer de nepatruns

Vad o locomotiva, multa ceata

De la aburii ce-i lasa-n urma,

Urc in primul vagon – a vietii prefata:

Inceput de viata nocturna

Acum ma asez pe-un loc

Mai tarziu, pe-un altul

Ma schimba vremi ce se-ntorc,

Prin pasi de viata-i mare saltul…

Privesc in geam gara ce se-ndeparteaza

Sub asfaltu-i crapat vad dorinte ingropate

O speranta-n cladire hiberneaza

Dar trenul ma poarta mai departe…

Constat ca fortuna-i un circuit

Si voi revedea aceste locuri

Iar campul spre soare a pierit

Rasarind jungla de blocuri

Incert…ma vad oriunde

Si nu stiu care-mi e menirea

Printre muribunzi si muribunde

Se sculpteaza omenirea

Ce masca sa-mi mai pun

Cand lumina e tot noua?

In ce m-as deghiza acum

Sa transmit gandul si voua?

Ne oprim in alta gara.

Alte timpuri au venit

Ganduri urca si coboara

Fapte innascute au pierit

O paiata in mana c-o lalea

Indragostitul ce spera…

O asteapta pe ea,

Bucuria lui cea efemera

Sceptic ii privesc rezemat de-un stalp

Inecandu-mi gramul de amar intr-o tigara

Poate n-oi fi-ntelegand al vietii targ

Dar nici iubirea nu-i intelege pe oamenii din gara…

Trenul pan’ sa plece, am urcat

Simtindu-ma inutil intr-o lume

Care geneza si-a uitat

Si iubirea-i singurul ei nume

Plecam spre-o alta gara mai inalta

Ce se numeste: meserie,

Ce nu se mai vrea furata

Si se schimba ca o ie…

Pe drum ma tot gandeam:

Ce-ar fi ca oamenii din alte gari

Sa sparga al usilor geam,

Sa zburde liberi pe carari…

Vad prea des semeni uituci

Care aveau teluri prea nobile

Acum sedati pe-ale vietii rascruci

Isi ascund averi in mobile

Ajung in gara meseriei fara a clipi,

Declarata resedinta judetului de viata.

Dar palatele de aur tot vor rugini

Si vor invia in taina robii ce se-nalta

Plecand de-aici ne vom intoarce in gara de-nceput

Unde aleile crapate ascund dorintele strivite

Ce-as putea spune din tot ce am vazut…

Ca tu decizi unde cobori. Trenul o sa te tot plimbe

Ma trezeste brusc vuietul de sine

Incinse de franele unui tren oprit in gara.

Revenit pe-asfalt de pe meleaguri heruvime

Am inteles ce-i viata: tigara dulce-amara

Pe scena peronului, stalpul joaca rolul

Asupritorului ce sub asfalt el tine

Radacini de idei inecate cu namolul

Bailor nesecate si divine

Amurgul se revarsa…doar vagoane, usi deschise,

Cainii se joaca si se culca-n maracini,

Linistea se lasa peste cantecele scrise

Cu creta pe asfaltul ce ingroapa radacini

Astazi visat-am doua gari

Adormind cu biletul vietii-n mana

Dragostea si aurul au drept urmari

Pui de oameni ce apar ca stropii din fantana

Si nu stiu cat voi trai

Ridicand in slavi o muza

Tot visand pe strazi pustii

Orbind de-amor, gasind o scuza

Dar stiu ca-n etern se zbate

Un suflet ce m-antruchipat si pe mine

Croindu-si radacini spre seile uitate

Ce-au fugit in cerurile line

Acolo vom ajunge daca vom uita ce-i banul

Si ne-om iubi precum un zeu pe proprii fii

Dar iata ca din nou va trece anul

Si multi se-nchina la argintii cate mii…

Un mecanic schimba macazul si duce trenul la casat,

Greu se mai tarasc vagoanele mancate de rugina…

Dar la viata lor multe suflete-au carat

Suflete grabite, consumate de rutina

Voi ajunge sa iubesc gara ce ma tine-n loc

E ca viata ce-o iubesti mai mult cu usi inchise

Iar cand un suflet te-ntelege, sentimentu-i reciproc

-Catre suflet! Aici gara: cimitirul tau de vise…

Clipe de duh

Te vad aievea ostenita

In florile ce ti-s vesmant

Suflu-ti rece de ursita

Inima-ti bate dupa cant

Si mainile-n pamant ti-s toate

Omizi se-nfructa din seva lor

Ai genele-ncruntate

Sfidandu-ti visele nevinovate

Si ochii incarcati de dor

Din sanii tai ce alapteaza

Un biet inger visator

Renaste-o dorinta ce prizeaza

Drogul vesnic de amor

In ochii tai albastrii

Si-n mantia-ti rupta de sacali

Si-au gasit sfarsitul mii de astrii

Si palatele multor avari

Stai si te odihnesti iubito

Lang-o cripta-n cimitir

O pasare-a zburat,

Cum ai privit-o

Ai sedat-o-n amintiri

Si-n dorinti de evadat.

Unde-ti sunt serpii-nsetati ?

Compania pururi loiala…

Iarasi au uitat ca-s frati,

Si s-au nimicit in smoala ?

Regina a scorpiilor mici

Viespie imbrodata-n aripi dalbe…

Te-au parasit tristele tunici?

Au plecat singure la concert de salbe?

Esti tot mai singura iubito

Doar noi, si aburii din cimitir

Ma ierti? Lacrima ti-am strivit-o

Crezut-am ca-i cometa in delir…

Ma uit in ochii-ti plini de ploaie

Si-ti vad roua din obraji de vele

Lacrimi ti se-astern pe foaie

Scrisoare catre ingeri, catre stele

Suntem atat de diferiti in toate 

O iubire-dulce catuse ce ne leaga

Nicio cheie de fortuna nu poate

S-o-mprastie-n cioburi

Prin lumea-ntreaga…

Deja ne-a amanetat tenorul

Suntem doua papusi inmanusate

Jucam pe scena vietii rolul

In tango pe filarmonica…

Suflete-mbatate…

Ti-e somn iubito dar nu sti

Ca noi acum suntem in vis

Nu vezi ca strazile-s pustii

Si nu putem citi,

Niciun scris?

Unde vrei sa mergi in taina?

Ceasul ne sta vesnic pe loc…

Dezbraca-ti a ta haina

De doruri si de noroc

Ramai in rochia-ti de mistere

Si-n diadema-ti de senin

Ofera-mi a ta vesnica placere

Un sarut plin cu venin

Nu pot sa-nteleg, dar hai sa lasam misterul…

Cum alergi in foc cu talpile ude?

Daca te tragi din serpi, cum de-ti iubesc flerul?

Si mai ales:

De ce-ai glasuri atat de mute?

De ce bantui iar castelul?

Hai sa ne plimbam pe mare…

Sau tu iar ai inceput macelul

Sperantelor nemuritoare…

Parfumu-ti ce aprinde-n urma candele

Ingenunchiaza si te face-naltatoare

Iar zorii diminetii iti aduc ofrandele

Din alte vieti pur sfidatoare

Desi pianul canta singur

Eu stiu ca tu esti acolo si canti

Iti fac un blitz,

Vreau sa m-asigur

C-ai ramas in roba ce-o-nfrunti

Nu bate-n vise caci ma speri

Doar n-oi vrea sa crezi ca esti

Zana tutelara-n feerii

S-amoru-ti iar dezamagesti…

Nu ma trezi, ai mila iubito

Unde-ai sa ma trimiti in vazduh?

Te ador caci geneza ce-ai ivit-o

A nascut vesnic clipele de duh…

Cioburi de iubire

Napalm nascut din flacari pure

Arde inimi prea strivite

Nu stie adevar sa-ndure

Vorbele-s flacari mintite

O-ncercare il sfarseste

Biet inger stins de-ursita

Parasit, inima-si loveste

De prea multe ori lovita

Nu-ti regreti trecut ce doare

Asa-i invatat sa treci

Cu o inima ce moare

Peste garduri tot mai reci

Cand gandul iar se-mbata

Inocenta e-o privire

Ce iubeste-n lumea toata

Trista muza-n amintire

Vrei sa zbori la cerul care

Te-a nascut pe nori de puf

Nu sti ca inima-ti canfoare

Rataceste prin vazduh

Cand norii vietii sangereaza roua

Astepti plangand zilele senine

Vezi, pe mantie iti ploua

Caci cad lacrimi heruvime

Nu gasesc o alta lume

Mai frumoasa ca trairea

Pe pamant fara de nume

Chiar de-amara e iubirea

Si la harpa tot mai canti

Simfonie-n Eden mut

De ce spre cer nu te avanti?
De ce speranta te-ai pierdut?

Ai adus din Rai o veste

Oameni nu te-au ascultat,

Caci singura lor poveste

E banul neterminat

O gerbera mai canta-n noapte

Ea stie cum a fost

Divort de stele, printre soapte

Ii stie plansul pe derost

Un mercenar, dar cu onoare

Ti-e destin pierdut in ceata

Regaseste-l de te doare

Sufletul din dimineata…

Ai de-ales intre fortuna

Ce-n aur te-nveleste

Glasul ei, vietii stapana

Cand te minte, te iubeste

Sau alegi, liber in ceruri

Sa te-nalti pe muritori

Dar in noptile de geruri

Esti singur, gemi si mori

Maine tu te vei trezi

Cu-n grai nou ce vrea sa minta

Lacrimile-ti peste zi

Inghetate pe oglinda

Te gandesti, cin’ te-a adus

Printre pete muribunde

Necuvant la Cel de sus

In mister sa te scufunde

Globul de iubire acum e spart

Din moartea lui se cladeste

Si din bucatile ce-mpart

O viata noua ce domneste

Un iz efemer de fericire

Drogat de vorbe goale

Sticla-n ochi, a lui privire

Si-un spirit ce-l mai doare

E ce-a ramas din puntea

Corabiilor de dor

Si sudori ce-i strapung fruntea

Cand visurile mor

Iti amintesti cand pluteai

Si visele-ti departe

Cand tu luna sarutai

Dar ziua te desparte

Acum iti apleci gandul

Si urechea la pamant

Sinistru viu ti-e cantul

Ce nu sfarseste de-i trecut

Armatele de ingeri

Au venit sa te stramute

Ca sa nu mai sangeri

In alte lumi in veci pierdute

O fresca-n lemn pictata

Precum chip de pe icoana

Iti e muza destramata

Si ramasa-n timp orfana

Ca-ntr-o lume de decor

Tu esti inger, nu imagini!

Fugi de-aici, caci vad: te dor

Lacrimile smulse-n patimi…

Rolul tau e sa pazesti

Pe cei ce inca mai iubesc,

Dar cum ai vrea sa izbutesti

Cand puterea-ti sid ceresc?

In lanturi de-amintiri ingenunchezi

Dar nici nu vrei sa te ridici

Ce sa fac, de nu ma crezi

Ca aripile-ti sunt mici?

Poate in amurg senin

Cand valurile-si schimba mersul

Vei scapa si tu de chin

Dar pan-atunci, tu vezi reversul

Cristale-mprastiate-n trupu-ti frant,

Suflete captive-n scorburi

Si-n lacrimi pururi o privire

Presimt, asa vei fi pana-n vesmant

Biet inger cu inima-mprastiata-n cioburi,

Cioburi de iubire…