Iubire absurda

Ma uit pierdut

Si vad o piata.

Vindeti suflete pe-o vorba!

De ar fi macar mai buna…

Timpul nou s-a asternut

Veche inima in viata

Bate-n piept, ea bate oarba

Auzind chemari la luna

Iluzii iar ma cuceresc…

De-ati sti voi,

A iubi ce-nseamna

V-ati spala de gand murdar

S-ati fugi pe plai domnesc

Unde nu mai e noroi.

Acolo-i valea mea cea calma

Si mai vad! Pustiu avar…

Steaua din trecut s-a spart

Ingerii au refuzat sa planga,

La zambet au sperat

Viori in ceruri canta

Numai tu, plecata-mi esti

Urme de rimel pe-o banca

Te mai striga, numai vantul

Sa le-auda printre frunze

Tu mai sti prin ce povesti

Ziceai ca pleci, ca pleci odata

De n-ai sa-mi auzi nici cantul,

Nici tu, nici alte muze!

Cu palmele-mi deschise

Te-am iubit si cand zburai

Spre vazduh, cu treaba-n nori

Cu gandul sa revi la noapte

Acum, la felinarele nestinse

Astept zadarurile-n scai,

Eu absurd mai cant la mori,

Absurda ma strigai in soapte.

Cum se-ntampla de-ntr-o zi

Spui ca vrei, dar nu mai vrei,

Spui ca esti, de n-ai mai fi…

Si te-nchizi, in cer, in tei.

Craiasa amara, nu ti-e dor?!

Cum poti dureri a tine-n tine?

Ai re-nviat flori ce mor

Frunze arse, heruvime…

Ametita de nevoi

Respingi ingerii rebela

Ai crezut. Mai crezi in noi?

Arunci lacrimi intr-o perna

Sa-nteleg ca-ti sunt o fire

Un suras patat si doare,

Ma gasesti cersind iubire,

Te gasesc cersind uitare

Rabicond ce-l daruiesti,

Defapt freamat deghizat,

Ti-ai dori sa imi orbesti

Bietu-mi gand, de vant purtat

S-atunci te vad, imi cazi petala

Nu sti drum, uitat-ai mersuri

Si-mi citesti ca pe o boala

Suflet desertat in versuri

“Te iubesc”-ul tau ascuns

Mi s-a dezbracat de riduri

L-au tradat obraji aprinsi

S-o privire care-ti fuge

Doi copii, azi am ajuns

Scriem “zambet”, stergem “chinuri”

De n-am fost pan-acum invinsi

Ce ispite ne-or strapunge?!

Ce rod am lasat sa cada

Pe drumul povestii noastre-n urma

Trei copii razand vioi

Si-un viitor ce-o sa mai curga

Las-o vara sa mai vada

Zambete cum vin in turma

Iar ce-a ramas din noi

E-o iubire tot absurda.

In limba mea te strig

Tu-mi raspunzi in a ta limba

Cu mirare ne privesc

Barfitori din asta viata,

Trecatori pe drum de frig

Nici ploaia nu-i mai schimba

La pieptu-ti nelinistea mi-o linistesc

Pana nu-mi fugi iar, tu, hoata…

Si mai cati s-or chinui

Sa-ti desluseasca

Misterul de femeie gri

Ce nu piere nici strivita

Culeasa inima-ti din simfonii

Curtezani, cu zeci,

Sa-i prapadeasca

Ne-nteleasa-n veci vei fi,

Te-ai nascut sa fi iubita…

Am cules iubire

Legat de vorbele-ti ramase 

Cu lanturile sortii

Nu alerg, nu te mai chem

De ce vreau ganduri arse

In lichiorul noptii

Pe care noi sedati il bem...

Amandoi, uitati pe strada

Coloram un zambet mut, 

Cei ce nu doreau sa-l vada

Azi ne lauda sub lut 

Iti uitai sufletu-n pian

Si-l lasai voit la mine 

De frigul lor ti-l inveleam

Cu iubirea-mi d-angeline

Pentru ei e-o nerozie,

Pentru noi e-o lume dulce

Tu ma cauti aramie,

Te gasesc visand o cruce

Si mai simti ca esti copila

Cand din lacrimi construiesti 

Palate strambe din retina

Le darami, te plictisesti

Urli surda, ne-nteleasa

Catre lupi ce te doresc

Tu-mi canti o limba grea,

Bantui codrii tot mireasa

Dar eu ce fac...te iubesc?!

Si m-arunc in lumea ta!

Tu? De-a lor. Eu? Tot strain...

Ratacesc in visul tau

Port un nume de-anonim

Acum stim: nu mai e rau

Sa te-ascunzi printre apus

Si s-ajungi la ingeri sus

Te ridic in brate, adormita

S-atingi soarele c-un deget mare

Apoi ma ungi tu fericita

Cu raze de amor...uitare...

Nu stiai ca nu ma joc

Si credeai c-am sa plec

Pana-n zorii tai de foc

Pe drum de trecut s-alerg

Dar uite, mi-ai dat microbul

Artei de-a iubit pe-ascuns

Asa-i facut, de mi-ai gasit locul

La pieptu-ti izvor de vis ajuns

De ti-as parasi acum o lume

M-as intoarce printre-ai mei

Cine-ar vrea sa recunoasca

Tradator, iubind o inamica?!

S-am ales in glas sa-ti sune

Numele-mi curgand prin zei,

De-am sa pier, nu-mi vei primi

Trupu-mi frant, inima-ti ridica...

Eu te vad, tu nu mai vezi,

Atata suflet...esti orbita,

Cuvintele-mi tu crezi

Dar eu cant la stea-mpietrita

Ce-ar fi de-am fugi de toate

Sarutand luna din vreme,

Doi copii cu inimi sparte

Le-am uni sorbind din vene

Si le-om strange de prin iarba

Colier desirat cu amintiri

De nu le-ajunge-o iarna

Sa le-nghete de trairi...

Anii au trecut si-mi pari straina

Noroc de vocea-ti care-mi spune

Ca tu esti ea, acea copila

Ramasa-n mintea mea-ntr-o lume.

S-am cules tot sentimente

Pe cand altii furand arginti

Vor s-ajunga mici stapani

Intr-o viata scurta-bine,

Fericirea-i strop, momente

Unde noi tot necuminti

Le-am trait s-acum amani

Gandul meu din dor de tine.

Mi-e rusine cu mine,

Cel fara de identitate

In lumea ce s-a schimbat

Aruncandu-ma-n gunoi

Dar eu stiu ca-n dor de tine

Voi ramane far' de moarte 

Si ca universul necurat

Va pieri - efemer razboi...

Cand o sa-ti doresti 

Sa ma uiti si sa dispar 

Stergand atat de rece 

O memorie traita

Am sa cer sa-ti amintesti 

Jertfa - suflet pe altar 

Cine si-a lasat din zece 

Cand erai de ger strivita...

Nu-mi uita cantec de-alint 

Ce ti-l sopteam sa ma dezlegi 

Si ca-n orice anotimp 

Iubirea-i fructul ce-l culegi...

Actul de iubire

La-nceput a fost lumina

Peste bolti si peste toate

Apoi un inger izgonit

A mai lucrat o-mparatie.

Om, pamant a stapanit

De-o fi asa, a cui e vina

Cand pacatele nu-s roade,

Creator este uimit

Gustand tradarea aramie…

O coasta de Adam creat

A nascut femeia

Calcand pe ceruri

Pana sa asculte-un sarpe

Ce e fapta de barbat

Cand gandirea n-are cheia

Ucigand ispita-n geruri

Cand atat de dulci is soapte…

Si cate or trai

Vesnic suflete graind

Venerand tata ceresc

Sau genunchi sarut-argintul,

De ce ajung printre pustii

Pui de inger iar gresind

La poarta iertarea lor cersesc

Ravnind s-atinga tot Corintul

Razboaie s-or termina,

Innecandu-le si marea

In cartile uitarii scrise

Iar vietile rapite

S-or intoarce sa razbune,

Dar nu gasesc iertarea

In inimi inca neucise,

Ori in mintile menite

Iubirea-mprastiata s-o adune

Vazut-am iarasi rugaciunea

Murmurata-n buze calde

Ale celor ce nu simt in cuget

Ce e mierea, vinul, puful…

Caci ei traiesc aievea-n lumea

Heruvimelor aripi heralde,

Hrana lor: credinta-n suflet,

Casa le va fi vazduhul

Cum de banul poate-aduce

Griji, necazuri, stropi de lacrimi

Si-ntreaga vietii ta chemare

Nu-si gaseste rost ori nume

Dar o vorba spusa dulce

Spala gandul plin de patimi

S-o singura imbratisare

Valoreaza cat o lume…

Cat foc arde-n cuvantul

Rostit de cel care invoca

Serafin sau demon crud

In juru-i hore nevazute

Vine din cer, sau din pamantul

Nascut de praful cel de roca

Acel mister care-a durut

Curiosi din lumi pierdute

Cate calcule s-or face

Si istorii ne-ntelese

Pentru Fiu cel pogorat

Dintr-o lume nestraina…

Gura sarpelui nu tace,

Din uneltirile-i perverse

Incercand omul marunt

Sa-i reteze radacina

“Iata-ma pe mine!”

Striga omul ce nu piere

Aratand la cei din jur

Ce inseamna nemurirea,

Maniind distrugator

De vai senine

Caci el n-are inviere

Nedemn de-acest augur,

Nu cunoaste daruirea…

Ce-i aceea uneltire

Conceputa pe-ntuneric…

Defapt necurata fapta

Ferindu-se de ochii lumii,

Pe cand acea dumnezeire,

Acel fapt atat feeric

Se naste-n lumina nefurata

Ca s-o vada toti strabunii

Ating si eu misterul

Care ma raneste-ncet

Si-mi chem ingerul

Implorandu-l sa ma ierte,

Caci l-am izgonit in gerul

Unui gand de-al meu nedrept,

Lovit-am eu cu crancenul

Unor demonice miscari inerte…

Cum sa ma mai crezi

Si sa poti a ma ierta

Cand eu te resping

Sedat de false ispite…

Batrane-angelic ce-mi veghezi

Suflul meu din urma ta

Ajutandu-ma sa-nving

Tentatii amar-nesabuite

Intr-o viata prea senina

Ce mai este gelozia?

Spinoasa cruda buruiana

In gradina celor doi

Unde florile-s iubirea,

Starpita de la radacina

Din timp sa-i fie dat

Vazand pieirea!

Altfel, toate vorbele de-o seama,

De prisos vor fi caci noi

Nu vom mai clipi trezirea…

Pe cand sarutul unui soare

Ucigand serpii ce nasc

Razboaie-ntre creatii

Ale Domnului, vesnic artist

A patruns pana-n farsoare

Sus pe bolta unui basc,

Alergand precum soldatii

Vestind nasterea unui cartist

Te strang de mana

Si-mi gasesc

Linistea ce-o cautam

Intreband fara raspuns

Cand curata, cand pagana

O lume-n care toti traiesc

Dar pacatul e-un agam,

Se-nmulteste fara plus…

Iubita mea tacuta

Vinovat de crezi ca sunt

Cautand imprejurare

Evadand iar din orbire,

Priveste-ti inima cea muta

Cum se-nchina la profund,

Uite-o lume cum rasare

Doar din actul de iubire!

Cioburi de iubire

Napalm nascut din flacari pure

Arde inimi prea strivite

Nu stie adevar sa-ndure

Vorbele-s flacari mintite

O-ncercare il sfarseste

Biet inger stins de-ursita

Parasit, inima-si loveste

De prea multe ori lovita

Nu-ti regreti trecut ce doare

Asa-i invatat sa treci

Cu o inima ce moare

Peste garduri tot mai reci

Cand gandul iar se-mbata

Inocenta e-o privire

Ce iubeste-n lumea toata

Trista muza-n amintire

Vrei sa zbori la cerul care

Te-a nascut pe nori de puf

Nu sti ca inima-ti canfoare

Rataceste prin vazduh

Cand norii vietii sangereaza roua

Astepti plangand zilele senine

Vezi, pe mantie iti ploua

Caci cad lacrimi heruvime

Nu gasesc o alta lume

Mai frumoasa ca trairea

Pe pamant fara de nume

Chiar de-amara e iubirea

Si la harpa tot mai canti

Simfonie-n Eden mut

De ce spre cer nu te avanti?
De ce speranta te-ai pierdut?

Ai adus din Rai o veste

Oameni nu te-au ascultat,

Caci singura lor poveste

E banul neterminat

O gerbera mai canta-n noapte

Ea stie cum a fost

Divort de stele, printre soapte

Ii stie plansul pe derost

Un mercenar, dar cu onoare

Ti-e destin pierdut in ceata

Regaseste-l de te doare

Sufletul din dimineata…

Ai de-ales intre fortuna

Ce-n aur te-nveleste

Glasul ei, vietii stapana

Cand te minte, te iubeste

Sau alegi, liber in ceruri

Sa te-nalti pe muritori

Dar in noptile de geruri

Esti singur, gemi si mori

Maine tu te vei trezi

Cu-n grai nou ce vrea sa minta

Lacrimile-ti peste zi

Inghetate pe oglinda

Te gandesti, cin’ te-a adus

Printre pete muribunde

Necuvant la Cel de sus

In mister sa te scufunde

Globul de iubire acum e spart

Din moartea lui se cladeste

Si din bucatile ce-mpart

O viata noua ce domneste

Un iz efemer de fericire

Drogat de vorbe goale

Sticla-n ochi, a lui privire

Si-un spirit ce-l mai doare

E ce-a ramas din puntea

Corabiilor de dor

Si sudori ce-i strapung fruntea

Cand visurile mor

Iti amintesti cand pluteai

Si visele-ti departe

Cand tu luna sarutai

Dar ziua te desparte

Acum iti apleci gandul

Si urechea la pamant

Sinistru viu ti-e cantul

Ce nu sfarseste de-i trecut

Armatele de ingeri

Au venit sa te stramute

Ca sa nu mai sangeri

In alte lumi in veci pierdute

O fresca-n lemn pictata

Precum chip de pe icoana

Iti e muza destramata

Si ramasa-n timp orfana

Ca-ntr-o lume de decor

Tu esti inger, nu imagini!

Fugi de-aici, caci vad: te dor

Lacrimile smulse-n patimi…

Rolul tau e sa pazesti

Pe cei ce inca mai iubesc,

Dar cum ai vrea sa izbutesti

Cand puterea-ti sid ceresc?

In lanturi de-amintiri ingenunchezi

Dar nici nu vrei sa te ridici

Ce sa fac, de nu ma crezi

Ca aripile-ti sunt mici?

Poate in amurg senin

Cand valurile-si schimba mersul

Vei scapa si tu de chin

Dar pan-atunci, tu vezi reversul

Cristale-mprastiate-n trupu-ti frant,

Suflete captive-n scorburi

Si-n lacrimi pururi o privire

Presimt, asa vei fi pana-n vesmant

Biet inger cu inima-mprastiata-n cioburi,

Cioburi de iubire…