Batran pamant, eterna viata
Cate se schimba-n anii-ti de lut
O stie numai a cerului prefata
Si peretii tai, caci au vazut
Ochi de bolta-nchisi in noapte
Renasc mistere si se-nalta
Ca nici soarele nu poate
Sa raspunda-n dimineata
Cand se naste-o roza noua
Cu numele-i pictat in vele
Incepe iar sa ploua
Lacrimi pe-obraji de stele
Tu te vezi prea muritor,
Eu te vad etern in lume
Pamant al vietii, ursitor
Ranit de oameni, ca de rame
Impotriva cui ma lupt,
Cand viata-i atat senina?
Gandul, sabotorul mut
Ucide-ncet dona divina
Nu te crede un amurg
Cand plangi ca ti-au ars plamanii
Caci vad: razele se scurg
Unui soare si ma mani
In delta sufletului e fum
Oamenii-ntorc spatele dorintei
Si isi pierd visele-n drum,
Isi pierd seva biruintei
Horoscopul prevesteste
Viitor stralucit, avant
Constiinta imi jeleste
Pesimismu-i tot mai crunt
Caci nu vad in asta viata
Drumul luminat de soarte
Cand tot ce am in fata
E-un drum de stele moarte
Un singur om nu izbuteste
In fata unei lumi pierdute
Chiar de speranta ii traieste
Inima-i acum bucati rupte
Ce transmite e-un abis,
Ce nu pot a-l intelege
Cand ce spune, e doar vis
Iar visu-mi pururi: moarta lege
Se ridic-o mana de revolta
Din inima ce zace,
Dar pe cine sa loveasca-n bolta
Cand gandu-i las? Si tace…
Iar curajul sta la panda,
Dar azi e bezna ca-ntr-un cort
Trece-o luna prea flamanda
Credeam ca doarme, dar e mort…
Si razboaiele-au incetat
Cu cin’ te lupti, soare racit?
In imperiul destramat
Bate-un vant, ca de sfarsit
Mierea spala-n lacrimi fata,
Dar lacrimile-s de fiere
Tablou color picteaza viata,
Dar culoarea-ncet ii piere
Articole de fericire
Le-a rupt inima din revista
Singura-mi oranduire
Romantic prizonier,
In viata simbolista…
Catusele ma strang in noapte
Si cheile-s pierdute, vechi…
Ma bantuie aievea soapte
Dar inima n-are urechi
Ochii vad ceata finita
Perdea de lacrimi ii despart
De-o lume prea ravnita
Unde stele tot mai cad
De ce vreau s-ajung in ea?
De ce vreau sa raman aici?
De ce nu vad pe cer o stea,
Si gandurile-mi tot mai mici?
De ce-am fost creat in asta lume?
Viata-i ironie si prea mult efort,
Banii nu se-ating de-al meu nume,
Iar iubirea n-o-nteleg, nedemn s-o port…
Scuip cu dispret in ce-am creat
Inima-mi catre ingeri strig-ajutor
Ma vad atat de-ndepartat
Si cred ca demonii ma vor
De ce traiesc pe-un pamant,
Ce-ar trai, poate mai bine
Neocupat de-al meu vesmant
Si de lacrimile-mi line…
Cine sunt si ce-mi doresc?
Care-i scara de valori?
De ce nu-mi vad duh ceresc
Si trairile-mi sunt erori?
De ce atata ceata-n suflet
Si-n mintea ce nu stie,
S-aleaga un singur cuget
Cand gandeste vreo o mie…
O bucurie mai soseste
Ce zambeste si mai spera,
Chiar de soare-ntinereste
Bucuria-mi efemera
Si revine cantec de boala
Simfonia unei viori pierdute
Din somn de veci, nu se scoala
Renasc cioburi din iubiri frante
Si totul e-o deceptie
Intemnitata-n orase dezvoltate
Iar natura da o lectie
Dupa fiecare calamitate
Lectie de viata, idei multe
Lectie si de supravietuire
Cand oamenii-ncep sa se ajute
Nu vorbesc limbi multe,
Dar se iubesc din privire
Totu-n lume are un scop
Chiar de-s confuz si nu-l gasesc,
Cu pesimism iar ma ingrop
Poate-n zori intineresc…
In principiu l-am gasit,
Scopul lumii, tare-anost
Oceanul vietii – infinit
Dar mie nu-mi gasesc rost…
Invoc spirite de daci
Invingem sau murim…
Semitie-n ortaci
Hranita cu venin
Flacara ce dainuie-n milenii
Ma va ajuta sa inteleg
Imperiu-mi ne-nfrant in tiperii
Caci s-a nascut intreg…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu