Anemona mea pierduta

Cand te-ai mai nascut si tu

Printre-atatea zeci razboaie

Atat de pur, naiv parfum

Dintr-o inima vioaie…

Si atat de-nchisa esti,

Dupa aripi ascunzi chipul

De ce inima-ti ranesti

Amutind-o precum timpul?!

Ori dinou tu ti-ai dori

Lorzii sa-ti ingenuncheze

Iara tu-n sfarsit de zi

Langa cei ce-or sa-ti vegheze

Chipul – foc de lumanare

Sa te-nvelesti doar in matase

Poruncind la cel ce moare

Sa ma bantuie prin vase…

Unde-alergi pe-asa furtuna

Ratacita mea cea dulce?

Ca s-ajungi iar la cununa…

Nu te-ai saturat de sange

Cules din rana unui suflet

Care inca te viseaza…

Ai uitat al nostru cuget,

Juramant ce ne urmeaza?

Pus-am noi mana pe cruce

Si strigat-am noi, ingeri chemand

Acum cu demoni se tot unge

Ispit-amara, trupu-ti plangand

Femeia mea copila, cine te-a zidit

Iar acum ne tot orbeste?

S-am un dor atat de-aiurit…

Aiurit, dar te iubeste!

Ai auzit trandafirii ce te striga-n noapte?
Tu stiai ca ei il cunosc pe-acel mefist

Ce ne-a despartit increzandu-ne in soapte

Si ne-a pacalit usor cu-al iubirii ziarist?

Gandit-am eu toate acestea

Cand lacrimile cerului

M-au spalat de ganduri negre

Si m-au facut sa te iubesc

Azi mai mult ca ieri,

Dar cum s-ajunga vestea

Ca vorbele gerului

Au zdrobit atatea perle

La urechi ce asurzesc

Si ascultare nu le-oferi?

Precum Eva oferindu-mi marul

Ai reusit zilele sa-mi numeri

Voi pieri mangaindu-ti parul,

Sarutandu-te pe umeri

Caci un blestem din seri line

Spune ca va-mpietri

Atingandu-te pe tine

Cel ce te-ar iubi

Iar istoria va canta

Numele-ti din flacari scris,

Printre nori va lumina

Deasupra cimitirului de vis

Si va-ngropa sperante

Ale mele s-ale lor

Ce-au cantat romante

Si s-au inecat in dor

Toat-aceasta simfonie

Pare cruda dar e dulce,

Ea incearca sa ne-nvete

Cat de pretioasa-i viata.

Iubita mea, frunza aramie

Oare cand or sa se culce

Vanzatorii de prin piete

Sa fie doar a noastra dimineata?!

Ai in ochi suflet de toamna

Aici e frig si tremuri toata

Lasa-ma sa te-nvelesc

Cu haina mea de amintiri

Iar tu sa fi a mea doamna

De uitare vinovata,

Timp in care-ti povestesc

Heruvime dulci trairi

Mi-e dor sa ne mai mintim

Imbratisati fugind unul de altul.

Acum nici nu mai glumim

Si ne dam reciproc sah-matul

Mai sti cat erai de scumpa

Ratacind pe-o alee ne-ntrerupta

Ma-ntrebai cum sa ajungi

La castelul unui rege

Iar eu ti-am aratat calea franta

De ucigasii ce se-nfructa

Din dragostea ce o arunci

Sfidandu-ti inimii o lege…

Chiar de-ti piere amintirea

Si va fi ieftin vanduta

Iti voi pastra iubirea,

Anemona mea pierduta…