Anamneza

M-am nascut in lumea-n care

Voi sa gandesc de ce-am venit

Dar bolta cerului cuvantatoare

Nu-mi da raspuns la ce-am gandit

Si m-a aruncat in lume

Timpul zboara-n zeci de ani

Ne-nchinam la far’ de nume

Ingenunchiem la zeu de bani

Iar omul de incearca

Sa-si asculte inima de frati

Si gandul la sufletu-si apleaca

E-mpins din spate de ceilalti

Unde-ncape-atat viol

De suflete si de minti

In asta lume de parjol

Cu oameni ce se trag din sfinti?

S-au ridicat la ceruri

Precum Mantuitoru-n rani de sange

Din iubirea lor de teluri

Din lumea care azi ii plange

S-au triumfat pe trepte de vazduh

Cand speranta zacea pe patul de-ndoieli

Ridicand crucea-n cer cu nume de duh

Din lumina starpind ispita de placeri

Care face aievea sa planga

Suflet cu radacini divine

Mefistul cauta sa franga

Piatra inimii heruvime

Si asta lume e-o testare

In care mintea nu decide

Unde-si face-etern intrare

Spre zarile de camefite

Nimic din ce vezi nu va ramane

Al tau cand te vei trezi la El

Doar sufletu-ti pur fara de nume

Smuls din inima, dainuind etern

O, tu! Inger ce-mi luminezi carare…

De m-ai trimis in ruinele lor

Inseamna ca voi gasi lumea canfoare

Parasind lumea lacrimilor de dor

De s-au prabusit imperii

Se cladesc alte-oranduiri

In care natii de feerii

Cu sincera iubire din priviri

Vor infrange cazemate,

Se vor naste genii ceresti

Din republici subjugate

De oranduirile domnesti

Pretuind ingerul care

Ridicand aripi spre cer

Va-nvinge a omenirii cuvantare

Inimi calde vor topi ger…

Intr-o lume-n care era trece

Vad cum se descompune carnea

Si sufletu-si ia zborul catre astrii

Mefistul nu-i lasa sa plece

Si-si ia partea

Monstru frumos cu ochi albastrii…

O mana de oameni cu ruga-n minte

Se va scalda-n fluviu sfant

Iubire vesnica bolta resimte

Si ineaca banii-n iad de vesmant

O dona va cobora din ceruri

Iubita arhanghelului de geneza

Contopiti vor naste eterne vremuri

Pierzand epoca de anamneza…