Cand rasaritul unor timpuri
Pe campul vietii nu mai apare
Renasc din cenusa vie mituri
Amintind a seilor din absolut intrare
Cu lacrimile unui conte dur
Izvorul pururi clar iar a secat
Iar puhoiul norului obscur
Mereu se lasa
De vantul vremii purtat
Si-n cantul gloriei de roze
Lovit de ciuma din imperii
Moare sub ambrozia din doze
Vulturul natiei de feerii
Batrana cetate, om pe moarte
Asediind sacali alaptati cu sange
Din vana lor tinerete,
Fluviu-n doua se desparte
Cararea vietii-ncepe-a plange
Dupa cortina unor legende
Si din parfumul unor dame
Se naruie visele bete
Pacalind ostasii morti de foame
Ca si povestile de aur
Chansonetele de-odinioara
Izul mortii fara faur
Renaste-n medievala vara
Cuib de vulturi fara ouale
Ce renasc esenta dictata-n vremi stinse
Si pier oameni si pier vorbele
Spre apusul beat
Prabusit pe cetele surprinse
Un calaret, vesteste-a jale
Sugrumat in a fortunei carare
Zdrobit de capcanele perfide
Se nasc ruine din copite
Imnul latin pictat cu sange
Azi uitat de micii sfidatori
Nu se mai aude-n vorba ce plange
Caci glasu-i inghetat,
Si trupu-i de tumori…
Mierea din bradet ce unge
Plaman cu handicap devorat de pradatori
Sta. Moare. Si din oase i se frange
Schelet de case, de pivnite, de mori…
O, tu…sfanta cetate,
Cum istoria nu-ti ajunge
Un neam intreg sa il dobori…
Cu fruntea ta de mirunge
Cu turle pan-la nori…
Din glorie si lauri
In mizerie si profana
Ti-ai pazit puii tai de grauri
Sub aripile-ti de mama
Neghiobi din juru-ti vast ramas
Te-au lovit aievea-n forta
Dar tu reinvi ca dintr-un vas
Scufundat aprinzand o torta
Istorici te curteaza
Legenda vie,
Tu vei clipi aievea.
Sfarsitul tau anost se intituleaza
Prin conceptul : moare si reinvie
Simplu : « Apus la Deva »
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu