Dincolo de vantul care
Sufla-n chipu-i de mefist
Trupul frant de om rasare
Ii atarna greu pe mare
Suflet pustiit si trist
In ce zari sufli gerul?
Pui prea invrajbit…
Cu ochii precum cerul
Si sufletul strivit
Pe cine condamni aievea?
Cine te-a invatat
Sa blestemi tu seva
Domnului ce te-a creat…
Te-ai ratacit in limba-ti dura
Caci fluviul mintii ce curge
Iti rosteste-n noapte-obscura
O poveste de curbura
Despre inima-ti ce plange
Adu-ti aminte cand erai
Pui in ou, fara de ochii tai
Sau cand in iarba alergai
Prin jar si prin vapai
Si cine ti-a dat glasul?
Graiul cine te-a-nvatat?
Cand printre frati cu tot alaiul
Urmele-n poteca ti-ai lasat…
Cine te-a clocit pe tine
Cand zorii nu mai apareau,
Dandu-ti aripi heruvime
Cand altii-n geruri inghetau…
De n-ai apucat s-o vezi cum plange
Si din lacrimile-i te-ncalzeai
Socot ca mintea ti se frange
Dar aminteste-ti si mai stai!
De ce te grabesti, tu, bruta?
Cu diavolul ai semnat vre-un pact?
Prizonier in valea muta,
Cu destin ce nu ma-mpac…
Cand ti-o fi regretul
Si ratacita iar privirea
Adu-ti aminte ca respectul,
Adu-ti aminte ca iubirea
Zidurile, oricat de dure
Nimeni n-o sa ti le fure
Raschetand un suflet de rubin
Topind pojghita de venin
Ai fost creat, tu, batrane
Menit sa ocrotesti pastorii
De lacrimile focului pagane
De ghearele furtunii
Inainte de-a te pregati
Sa-neci popoare din privire
Te implor a-ti aminti
C-ai fost creat din iubire
De ce te-apleci si ochii-nchizi
Si-mi parasesti palatul gol
Cand destinul te-a sortit sa risti
Cand pe fratii tai ii uneste-un dor
Nu crede tot ce-ti zice
Stapanul ce cu sceptru-n mana
Rostul lumii vrea sa-l strice
Suveran vrea sa ramana
Dintre auru-i uns cu venin
Dinauntru-i suflete captive
Dintre-al noptilor suspin
Ce te bantuie parsive
Si limba sa mai spere,
Si sufletu-ti ne-nfrant
Si iubirea ce nu piere
Din Creatoru-ti prea sfant
Pe balanta de fortuna
S-a vietii trecatoare
Unde crezi c-atarna
Adevarata valoare?
De nu m-ai ucis pan-acum
Inseamna ca ai inteles
Din iubirea ce ti-o spun
Drumul drept sper c-ai ales
Ne-om vedea cu bine-n ceruri
Cand pe pamant n-om avea loc
De atata frig si geruri
Si din lacrimile de foc
Ramai cu bine, lord al pacii
Slujitor din vazduh
Nu uita, sufletul barcii
S-a nascut si el in stuf…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu