Cioburi de iubire

Napalm nascut din flacari pure

Arde inimi prea strivite

Nu stie adevar sa-ndure

Vorbele-s flacari mintite

O-ncercare il sfarseste

Biet inger stins de-ursita

Parasit, inima-si loveste

De prea multe ori lovita

Nu-ti regreti trecut ce doare

Asa-i invatat sa treci

Cu o inima ce moare

Peste garduri tot mai reci

Cand gandul iar se-mbata

Inocenta e-o privire

Ce iubeste-n lumea toata

Trista muza-n amintire

Vrei sa zbori la cerul care

Te-a nascut pe nori de puf

Nu sti ca inima-ti canfoare

Rataceste prin vazduh

Cand norii vietii sangereaza roua

Astepti plangand zilele senine

Vezi, pe mantie iti ploua

Caci cad lacrimi heruvime

Nu gasesc o alta lume

Mai frumoasa ca trairea

Pe pamant fara de nume

Chiar de-amara e iubirea

Si la harpa tot mai canti

Simfonie-n Eden mut

De ce spre cer nu te avanti?
De ce speranta te-ai pierdut?

Ai adus din Rai o veste

Oameni nu te-au ascultat,

Caci singura lor poveste

E banul neterminat

O gerbera mai canta-n noapte

Ea stie cum a fost

Divort de stele, printre soapte

Ii stie plansul pe derost

Un mercenar, dar cu onoare

Ti-e destin pierdut in ceata

Regaseste-l de te doare

Sufletul din dimineata…

Ai de-ales intre fortuna

Ce-n aur te-nveleste

Glasul ei, vietii stapana

Cand te minte, te iubeste

Sau alegi, liber in ceruri

Sa te-nalti pe muritori

Dar in noptile de geruri

Esti singur, gemi si mori

Maine tu te vei trezi

Cu-n grai nou ce vrea sa minta

Lacrimile-ti peste zi

Inghetate pe oglinda

Te gandesti, cin’ te-a adus

Printre pete muribunde

Necuvant la Cel de sus

In mister sa te scufunde

Globul de iubire acum e spart

Din moartea lui se cladeste

Si din bucatile ce-mpart

O viata noua ce domneste

Un iz efemer de fericire

Drogat de vorbe goale

Sticla-n ochi, a lui privire

Si-un spirit ce-l mai doare

E ce-a ramas din puntea

Corabiilor de dor

Si sudori ce-i strapung fruntea

Cand visurile mor

Iti amintesti cand pluteai

Si visele-ti departe

Cand tu luna sarutai

Dar ziua te desparte

Acum iti apleci gandul

Si urechea la pamant

Sinistru viu ti-e cantul

Ce nu sfarseste de-i trecut

Armatele de ingeri

Au venit sa te stramute

Ca sa nu mai sangeri

In alte lumi in veci pierdute

O fresca-n lemn pictata

Precum chip de pe icoana

Iti e muza destramata

Si ramasa-n timp orfana

Ca-ntr-o lume de decor

Tu esti inger, nu imagini!

Fugi de-aici, caci vad: te dor

Lacrimile smulse-n patimi…

Rolul tau e sa pazesti

Pe cei ce inca mai iubesc,

Dar cum ai vrea sa izbutesti

Cand puterea-ti sid ceresc?

In lanturi de-amintiri ingenunchezi

Dar nici nu vrei sa te ridici

Ce sa fac, de nu ma crezi

Ca aripile-ti sunt mici?

Poate in amurg senin

Cand valurile-si schimba mersul

Vei scapa si tu de chin

Dar pan-atunci, tu vezi reversul

Cristale-mprastiate-n trupu-ti frant,

Suflete captive-n scorburi

Si-n lacrimi pururi o privire

Presimt, asa vei fi pana-n vesmant

Biet inger cu inima-mprastiata-n cioburi,

Cioburi de iubire…