Cand luna se ascunde

Pe poteca-n care ieri

Bolta se frangea in dune,

Ingerii zburau stingheri

Cautand o noua lume

Azi la poalele diminetii

S-au trezit oamenii surzi

Cantand simfonia vietii

Ascultandu-i cer confuz

Eu privesc de la balcon,

Defapt peluza meciului-n destin,

Si zaresc un singur om,

Defapt intruchipatul heruvim

As vrea sa-l intreb ce cauta aici

Dar glasul mi-e pierdut pentru o clipa.

Printre-atatea suflete mici

Oare de ce-a venit sarmana nimfa?

Luna s-a ascuns, dar o voi regasi

Cand noaptea vine sa ne spele

De tainele ascunse peste zi

Si de patimile grele

„Eu nu pot sa cant ca ei

Dar as putea sa-i dirijez…”

Gandeste-un prizonier intre lei

De ganduri negre deja obez

Dar nu-i vina lui ca fumul sortii

A dat ultimul tun

Ce-a sculat din somnul mortii

Balanta unei vieti in scrum

Apa mi s-arata vie

Desi pesti vor tot pieri

E ca-ntr-o colonie

Dictatura va sfarsi…

Am invatat ca ziua mare

E noaptea unui suflet ce doarme

Si viseaza ca nu are

Aripi, precum pomul fara poame

El e alb, lumea e neagra

Dar cand acestia se unesc

Lumea gri se naste tanagra

Si oameni nu mai asurzesc

Ascultand in ecou de vazduh

Simfonia ce-au creat pe coridoare

Ei observ-un mare duh

Rupt in doua jumatati de culoare

Ying si Yang-ul ce-o sa doara

Si-l iubim caci ne e dat

Sa-l traim ca pe-o povara

Ce ne tot da de mancat

Ce ne-a nascut, ce ne-a-nvatat

Sa traim cat timp mai bate

O inima ce n-a uitat

Ca omul e un Dumnezeu aparte

Si frimiturile de suflet

Inmuiate-n cheag de sange

Vor naste sfantul cuget

Acela de a nu mai plange

Vom avea o piele noua

Mult mai luminoasa

Care despicata-n doua

Va gazdui ingeri in casa

Nu vom mai fi grosieri

Cu carne-atat de grea,

Vom detine-n loc de-averi

Inimi trase-n catifea

Dar pan-atunci ea se-ascunde

Dulce selena-n miez de zi

Si poate ca nici n-aude

Picuratul lacrimilor gri

Poate ca acum asteapta

Fundatia viitoarei ere

Ce va sta mai dreapta

In fata valurilor grele

Sau poate ca ea nu stie

De oameni ce s-au intalnit

S-au nascut o simfonie

Cand ingeri-au venit

Unde-s demonii acum?
Se intreaba toti mirati

La orizont parca e fum

Nu cumva sunt deghizati?

Dar ce sa caute pe strazi

In care clopote se-aud

Creaturi cu minti teglazi

Sculptate de-un fost inger mut?

Care-acum s-a razbunat

Ispitind mii de creatii

Dar inceputul l-a uitat

Orbit de-orgoliu-n generatii

Izgonit dintr-o lumina

Alunecand el a zgariat zarea

Negand vocea divina

Si singura iubita i-a fost tradarea

Si tavile ce gazduiau

Jertfele, defapt ofrande

Vor spune ce visau

Zeii ce priveau departe

Ei nu cereau a sangelui varsare

Ci doar iubirea: al inimii respect

Insa omenirea-dat crezare

Elixirului mefist incert

Si-un piper ce ne atrage

Face inimi sa stranute

Iar cand omul spate-ntoarce

Incearca gandul sa-si stramute

Cand un inger te-a mangaiat

Si-un demon gheara ti-a pus

Ai de-ales drum de urmat:

Eternitate sau apus…

Caci rasaritul ti-e istorie,

Acum astepti un tren in gara

Care te va duce-n glorie

Sau in alta viat-amara

Muzele vor parasi

Oglinzi ce le-au venerat

Si mituri vor intineri,

Zidul tacerii daramat…

Ele s-or intoarce oare

La zeitele ce le-au nascut?

Ce fluturi sa mai zboare

Cand omizile-au disparut?

Ne-am obisnuit sa otravim

Arta Domnului cereasca

Si uitam ca noi traim

Testul vietii sa-l rosteasca

Iata bolta cum revine

Si amurgul o saruta!

Iata aripi heruvime

Cum rasar din viata muta…

Culisele devin o scena

In care lumea plange-rade

Aceasta e eterna tema

Cand luna se ascunde…