Eclipsa

In izul rece de mister

Tacerea, fiica dulce-a noptii

Pe trepte de efemer

Urca pan’ la fruntea boltii

Starcul tainei rade-n fata

Privitorilor de jos

Isi pierde zboru-n dimineata

Spovedaniei la os

Din smochin rasar adesea

Cugetarile Avestei tari

La Simorgh cu trup de stea

Strabat sidu-n sageti mari

Sfinxul cosmic al egretei

Domneste-n vadul zeilor de vajre

Si-n imparatia fetei

Canta-n rikse si pe pajure

In kivele lui Elanosis,

Fecior de stele,

S-acopera-ncet chipul de luna

Din cascadele de iele

Se naste iar si se cununa

O mandra cometa-si face cale

Prin inaltul cerului de duh

Scinzand schizma Domnilor zare

Din pamant pana-n vazduh

Si-n intunecata bolta

Chipul ei rar se zareste

Tesandu-si karma ei de fonta

Schimba ere, in sid traieste

Privind-o lupii latra malefic

Prezic parjol, furtuni, urgie

Si-n ceasul spinului veneric

O speranta-n soltitiu-nvie

Sadharva zboara-n pustia vale

A seilor descatusate

Aducand etern ofranda-n gheare

Din trecatorile pradate

Acum, cand jumatatea ei camfoare

Patineaza-n scena pururi deschisa

In aripi de privighetoare

Se ciopleste-o noua lume mixta

Ea va zbura pana la Soma

Omenirii va da vestire

Ca va-ntineri iar dona

Schimband epoci din privire

Dar intunecata-i apoi toata...

Cine sa-i mai dea crezare

Bietei mesagere-n timp uitata

Si vocii sale-nselatoare?

Aburi se ridica din pamant

Reamintind impulsuri vechi

Demoni fura din vesmant

Hoti de cruci, „robi de priveghi”

Iar in infinita mare

A zeilor de miazanoapte

Corabia vietii amare

Se scufunda-n corali de soapte

Si totul e un test bizar

Visul aventurierului la mal

Innecandu-se in bahicul stelar

Privindu-si barca in aval

Jumatatile se schimba

Luna-si joaca rolul teatral

Debusolata lumea striga

La vulturul servil, kabal

Din tot misterul mai ramane

Elucidata-n noile tehnici

Promenada eterna a lunii fara zane

Fara trac si fara replici

De mii de ani pe cer

Se retrage-n pasii de regina

De pe scena vazduhului etern

Vine, pleaca si e plina

Ea mangaie crestetul visatorilor

Datina de cand strabunii

Si-n dulcea romanta a morilor

S-aratat divin eclipsa lunii...