Pe deal de soare mangaiat
Te-ai nascut, de ne-nteles
Printre ganduri ce-au sperat
Lang-un suflet alb imens
Si idee te mai cheama
Si te-a botezat speranta
Cu timpul esti de-o seama
Si sora iti e viata
Prin gradini de sentimente
Tu-nfloresti cand alte pier
Imbratisate lacrimi bete
Spanzurate-n gard de fier
Te ridici iar in tacere
Stralucesti in chipul noptii
Si iubirea ti-o mai cere
Genunchiul meu si glasul boltii
Lasa vantul sa te guste
Cum stie el mai bine,
Sa te spele in lacustre
Fara lacrimi, fara mine
Si polenul ti-e sariul
Ce se pierde-n raze
Parfumu-ti ca safirul
Stranuta zambetele-n oaze
Si-o furtuna se semneaza
Peste inima-n foc de nor
Iar fumul ce urmeaza
Ineaca zambete in dor
Iti ordona dimineata
„-Trezeste-te din vise!”
Cand ti-ai uitat prefata
Cartii vietii-n astrii scrise
Paru-ti rataceste printre crengi
Si padurea-mbratisezi
Chinuindu-te trecut sa-negi
Amintirea ti-o sfidezi
Atat de dulce-ti chipul de matase
Ca-s nedemn sa-ti ating tulpina
Oricum prea plina de fire spinoase
Dar asa esti tu. A cui e vina ?!
Ti-amintesti cand noaptea-n frig
Cresteai si tu; biata roza palida
Acum nu ti se mai sting
Razele de amor si patima
Cum soarele te mangaie-n apus
Cum luna-ti canta dulce „Noapte buna”
Si te vegheaza graurii de sus
Iar albina-ti aduce cununa
Chipu-ti gliseaza-n toata lunca,
Scara spre vazduh ti-e iubirea ,
Lacrimile ti-s trepte
Radacini de suflet ai pe stanga,
Pe stanga-i si privirea
Deci nu sti sa iei decizii drepte
La inceput cand toti te privim
Ai stralucit in lianele-n care-acum te legeni
Dar lianele-au cazut, iar tu te-ai inaltat.
Ai ajuns oglinda-n cer divin,
Floare ce singura se culege
Si zana ascunsa cu chip indepartat...
Poate doar iarna sa te-nvinga
„Eterna” dona, eterna-n vise
Ramai aievea, suflet de furnica
Floare alba-n manuscrise.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu