Sap in mina de alexandrit
Gasesc cadavre de suflete-mpietrite
E frig peste tinutul dezvelit
Ma-ncalzesc la candelabre
De vieti platite
Suflu-n ele si se trezesc
Biete spirite-n uitare
Se sperie brusc, ma parasesc
Si fug de mine-n departare
Asa-mi petrec eu ziua din lume
Sapand cu dalta, bizar gasind
Suflete pierdute-n timp fara de nume
Reinviindu-le ca sa plece
Hoinare pe strazi atipind
Sunt nebun din varf de deal
De ce imi ceri sa fiu altfel ?
Decat sugrumat de bani- ideal
Mai bine zburand in zdrente
Dar liber pe cer…
Tine minte-n aburii de ger
Cand lacrima de turturi
Incepe iar a curge
La sufletu-ti te gandesti, iti cer
S-ai sa vezi vapaia din care se nasc muguri
S-ai sa vezi sufletu-ti cum rade si plange
De ce te-n hami la sanie grea
Cand toti bolovanii stau in ea ?
Cand ti-ai pierdut principii-n zapada,
Si semenii-ti de ieri, azi n-au venit sa vada…
Oh, Tu, Cronos! De m-ai lasat in ceata…
Unde-i regina si castelul?
Unde-mi oastea ce mi-ai dat?
Au disparut cu totii
In lumea-mi de gheata…
Mi-a ramas duelul
Dintre mine si sufletu-mi sedat…
De n-am stiut sa carmuiesc
Odrasla-mi eterna: inima de duh
Cruta-mi vorbele ce ma jelesc
S-arunca-ma-n vazduh
Dar nu ma uita prin bolti
Ca nu m-am sinucis sa merit
A zace pururi in praf si balti
La granita cu-al Tau pamant smerit
Ma-ntorc la pol opus
De unde s-a nascut tristetea
De unde-n lacrimi de apus
Malefic in bezna
Rade-n lumea ei mandretea.
Intru-n muntele cat dorul
De ce nu-nghet si eu?
Ce bine…mi-a pierit fiorul,
Dar ma bantuie mereu…
Si ajung la a mea uitata
Suflet impietrit de vise
Cea pururi cu inima scindata
Si dorinta scufundata
In gandurile-nchise.
Mai respiri? Dragoste de fier…
Ce mi-ai facut de te iubesc ?
Langa tine, visele-mi pier
Si-n hore, la brau ti se sfarsesc
Sunt prizonier in lumea ta.
Cine m-o fi pus sa sap…
Sa te dezgrop, a te-ndura
Sa ma lasi sa plec, sa scap.
Pleoapele-ti incarcate-n lacrimi
Imi povestesc ca ti-a fost greu
Inima adormita-n patimi
Ma face sa te iubesc mereu
Esti rece iubito,
Si ma speri : de ce mi-ai ramas loiala ?
Floarea ce-ai strivit-o
Din feerii, era calea-mi de croiala
Acum eu nu mai pot a evada
Chiar vrei sa murim aici, pe munte ?
Nici stelele, mai ieri la mila ta
Azi nu mai vor sa te asculte
Ce se va naste-n gheata asta rece
Din frica ta si speranta-mi moarta ?
Poate-un fluviu ce va trece
Dincolo de-a vietii poarta…
Curios cum de glisezi
Iubita mea, fabrica de vise
Tu mai speri, mai crezi?
Ca usile din fata
Ne vor fi deschise?
Vad ca nu ti-e teama de-alabastru
Fortuna: alexandrit cu doua fete
Tu galbena, eu albastru
Destin de geaman
Ce nu poa’ sa-nghete.
Te-mbratisez calcandu-ti pe urme
Acum inteleg de ce m-ai rapit
Dar nu uita Frossena, c-al tau nume
N-aduce decat gheata
In tinutul dezvelit…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu