La-nceput a fost lumina
Peste bolti si peste toate
Apoi un inger izgonit
A mai lucrat o-mparatie.
Om, pamant a stapanit
De-o fi asa, a cui e vina
Cand pacatele nu-s roade,
Creator este uimit
Gustand tradarea aramie…
O coasta de Adam creat
A nascut femeia
Calcand pe ceruri
Pana sa asculte-un sarpe
Ce e fapta de barbat
Cand gandirea n-are cheia
Ucigand ispita-n geruri
Cand atat de dulci is soapte…
Si cate or trai
Vesnic suflete graind
Venerand tata ceresc
Sau genunchi sarut-argintul,
De ce ajung printre pustii
Pui de inger iar gresind
La poarta iertarea lor cersesc
Ravnind s-atinga tot Corintul
Razboaie s-or termina,
Innecandu-le si marea
In cartile uitarii scrise
Iar vietile rapite
S-or intoarce sa razbune,
Dar nu gasesc iertarea
In inimi inca neucise,
Ori in mintile menite
Iubirea-mprastiata s-o adune
Vazut-am iarasi rugaciunea
Murmurata-n buze calde
Ale celor ce nu simt in cuget
Ce e mierea, vinul, puful…
Caci ei traiesc aievea-n lumea
Heruvimelor aripi heralde,
Hrana lor: credinta-n suflet,
Casa le va fi vazduhul
Cum de banul poate-aduce
Griji, necazuri, stropi de lacrimi
Si-ntreaga vietii ta chemare
Nu-si gaseste rost ori nume
Dar o vorba spusa dulce
Spala gandul plin de patimi
S-o singura imbratisare
Valoreaza cat o lume…
Cat foc arde-n cuvantul
Rostit de cel care invoca
Serafin sau demon crud
In juru-i hore nevazute
Vine din cer, sau din pamantul
Nascut de praful cel de roca
Acel mister care-a durut
Curiosi din lumi pierdute
Cate calcule s-or face
Si istorii ne-ntelese
Pentru Fiu cel pogorat
Dintr-o lume nestraina…
Gura sarpelui nu tace,
Din uneltirile-i perverse
Incercand omul marunt
Sa-i reteze radacina
“Iata-ma pe mine!”
Striga omul ce nu piere
Aratand la cei din jur
Ce inseamna nemurirea,
Maniind distrugator
De vai senine
Caci el n-are inviere
Nedemn de-acest augur,
Nu cunoaste daruirea…
Ce-i aceea uneltire
Conceputa pe-ntuneric…
Defapt necurata fapta
Ferindu-se de ochii lumii,
Pe cand acea dumnezeire,
Acel fapt atat feeric
Se naste-n lumina nefurata
Ca s-o vada toti strabunii
Ating si eu misterul
Care ma raneste-ncet
Si-mi chem ingerul
Implorandu-l sa ma ierte,
Caci l-am izgonit in gerul
Unui gand de-al meu nedrept,
Lovit-am eu cu crancenul
Unor demonice miscari inerte…
Cum sa ma mai crezi
Si sa poti a ma ierta
Cand eu te resping
Sedat de false ispite…
Batrane-angelic ce-mi veghezi
Suflul meu din urma ta
Ajutandu-ma sa-nving
Tentatii amar-nesabuite
Intr-o viata prea senina
Ce mai este gelozia?
Spinoasa cruda buruiana
In gradina celor doi
Unde florile-s iubirea,
Starpita de la radacina
Din timp sa-i fie dat
Vazand pieirea!
Altfel, toate vorbele de-o seama,
De prisos vor fi caci noi
Nu vom mai clipi trezirea…
Pe cand sarutul unui soare
Ucigand serpii ce nasc
Razboaie-ntre creatii
Ale Domnului, vesnic artist
A patruns pana-n farsoare
Sus pe bolta unui basc,
Alergand precum soldatii
Vestind nasterea unui cartist
Te strang de mana
Si-mi gasesc
Linistea ce-o cautam
Intreband fara raspuns
Cand curata, cand pagana
O lume-n care toti traiesc
Dar pacatul e-un agam,
Se-nmulteste fara plus…
Iubita mea tacuta
Vinovat de crezi ca sunt
Cautand imprejurare
Evadand iar din orbire,
Priveste-ti inima cea muta
Cum se-nchina la profund,
Uite-o lume cum rasare
Doar din actul de iubire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu