vineri, 25 noiembrie 2011

Apatrid in lumea ta


Silit de norii ce il cheama
Soarele apune iara
El da frigul, eu dau teama
Si nu este prima oara…
Am ajuns pe-un varf de munte
Alergand dupa o stea
Ce-a nascut ganduri prea multe
Dar se sting in urma ta

Botezat am fost si eu
In apa lacului din cer
Rasarita din izvoare
Doar atunci cand te trezesti
Am invatat, vantul e greu
In al uitarii tale ger
Si timpul ma mai doare
Dar toate-s trecatoare:
Pacatele lumesti…

Te feresti sa-i spui pe nume
Acelui inger ce-l auzi
Tragandu-ti inima de mana
De atatea ori prin soapte
Ratacit in a ta lume
Va fi visu-mi ce scufunzi
Iar din el or sa ramana
Serenade dulci in noapte

Acordeoane plang pe faleza,
Cazinoul tace-asculta
Valsul altor doi iubiti
Tragand norocul de picioare
Am acasa pe dormeza
O petala nepierduta
Din trandafirii mei sortiti
Calatori pe val de mare

Oare cine-mbratiseaza
Vioara care nu mai canta
Ce nu piere niciodata
Chiar de oamenii se schimba?!
Dupa noapte ce urmeaza?
Cine bolta mai saruta
De amintiri intunecata
Si mai are cum s-o minta?

Batrane templu ce domnesti
Luand in piept valuri naïve
Esti puternic vrajitor
Cand lumea doarme in uitare
Si nu cunoaste ce-i firesc…
Cum de tu-ndraznesti
Sa te deghizezi in nimfe,
Crud, avar actor
Cand eu gasesc alinare
Doar in Duhul meu ceresc…

Iara tu, iubita-ndepartata
Ce visezi atunci cand taci
Alergand, nici tu nu sti
Prin ce poteci gasesti in cale…
Inima-mi copila rasfatata
Ma indeamna loc sa-i faci
Printre gandurile-ti mii
Implorandu-ti iar crezare

Eu ma regasesc in ploaia
Care spala vorbe grele
Facand valuri mii sa creasca
Innecand trecut incert
Versuri cad si azi pe foaia,
Gandul inimii mele,
Prefacuta in cenusa
Zburand pe calea ei cereasca
Incercand si eu s-o iert

Ai ajuns sa canti si tu
Balade ce le scriai candva
Avand harul de-a prezice
Ceea ce-mi citesti sedata
Revine zambetu-mi acum
Mangaind iar fruntea ta
Si necazul mi se stinge
Ca o clama-n parul tau
Brodata…

O iubire va trai
Chiar de suflete ucid
Acel gand atat de-umil
Crescut in pene heruvime
Batranetea n-o mai sti
Ce-a fost tanarul perfid,
Al ei ospatar servil
Aducandu-si inima…
Pe tavile din festine

Ce-i jertfa pe-un altar
Cand orgoliul orb n-o vede?!
Si cate inimi sa se-nalte
Crezand ca muze le-or vedea…
Unde-i viata pe tipar
S-un inger care-mi crede
Sufletu-ti din brate
Apatrid in lumea ta…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu