In apusul unor timpuri
Se-aduna robii in castel
Caci vestea vine-n mii de chipuri
Caci vestea vine la apel
Lumea-ntre pioni imprastiati
Nedumerita nu alege
In ceata eroilor uitati
In fata prada ce-a uitat s-alerge
Caii apara turnul frant din palat
Eroic in noaptea surda
Se-aude-un ultim nechezat
Lacrimi sanguine-ncep sa curga
Si-un ultim tropot de copite
Vesteste tragic spre oaste
Cade frontu-n stele strivite
Injunghiata-n sorti nefaste
Un ofiter se sinucide…
Visul de imperiu naruit ce frange
Doctrina credintei neclintite
A nascut stema imperiului ce plange
Un partizan clacheaza
Sedat de orgoliu, de medalii
Si totusi inima-i prizeaza
Drog ce se-nchina la vitralii
Si toate astea pentru ce framant?
De ce? Si in lupta cu cine?
Cand ce se naste-n ’cest pamant
Se naste cu aripi heruvime…
De ce-ati ingenunchiat la glasul
Tiranului ce „va hraneste”?
Voi nu vedeti ca ceasul
Vietii nu se mai opreste?
Cu capu-n pamant si ochii-nchisi
Ati uitat sa mai clipiti
V-ati abandonat ingerii trimisi
Pe carari de viata rataciti
Unde vi-s radacinile de duh?
Cine v-a adus teama mortii?
Se-ntreaba Cronosu-n vazduh
Stingher pe fruntea boltii…
Asupritorul s-a otravit
Din propria geneza de venin
Iar voi de-odata v-ati trezit
Rataciti in lumea de suspin
Ridicati-va! Suflete hartuite…
Cine v-a creat pe voi?
Tutelar din zarile ivite,
Sau sarpe nascut din razboi?
Ochii indreptati spre cer
Si inima-n pururi iubire
Vor zdrobi suflul de ger
Vor zdrobi mefista lui privire
Caci mat e-acum regele care
Mai-ieri din frica si-ndurare
Va trecea aeru-n chitante,
V-a subjugat si gandul de sperante…
Zburati catre cerul ce va cheama!
Zdrobiti catusa ce va tine
Inchisi in subestimat si teama
Caci voi sunteti resturi divine…
Nici scorpia nu-l mai crede
Pe tiranu-n lacrimi patruns.
Acum soarele din dimineata
E mai aproape caci se vede
Cum pe demon l-a rapus
Topindu-i inima de gheata…
Adio lume muribunda!
Amintirea-ti neagra o port
Iar ingerii din ceruri canta
Caci mefistu-i pururi mort…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu