Cand soarele apune, din pestera nemuririi
Se naste pururi o legenda
Ce nu cunoaste mugetul pieirii
Poate doar gemete de blenda
Si se lupta pe o creanga
Stea angelica, ramane rece
Precum duhul ei de danga
Firul vietii tot mai trece
Unde-i strigatul de flacari
Si viscolul din zari ?
S-au innecat corabiile de vaicari
In ocean batran de pierzari
Si vad doua regine parasite-n miez de noapte
De fortuna ce le venereaza-n pasi de roua
Caci printre ale vietii dulci nefaste soapte
Au ranit norul inimii de duh. S-acum ploua
In mirosul fin ca de fantasma
Isi taraste coada unsa cu venin
Si-n gandu-i catapeteasma
Intre tron si restul universului senin
Iar lavanda prea pura sa mai respire
In monologul ei in fata lunii
Imbraca uniforma cu empire
Se pregateste de lupta cu erinii
Cand in ceas de cumpana s-au intalnit
Au zdrobit bolta. S-acum mai frige…
Iar din partitura de vazduh pan’ la asfintit
Din vorbele lor de gheata incepe-a ninge
Unde-s crinii ce le venerau ?
Unde-i promisiunea de etern ?
Unde-o fi petalele care cerseau ?
Unde-i cantul lor fratern?
Si bolta le blesteama
Izgonite-n fiord de lume
Fara inimi de arama
Fara al nemuririi nume
Lupta vesnica le cheama
Si destinul scris in astrii
Pe-ale lor frunti de teama
In ai lor ochi albastri…
Hartuite-n voia sortii
Joaca valsul de-atatea vieti
Plictisite de jocul lor pe care altii
Il vad nou : foc in nameti…
Ma uit la ele si nu vad…nu mi s-arata
De ce ? Pentru ce ?
Cine le-o intelege vreodata ?!
Suflete captive in destine fictive
Dar cand pianul nu mai plange
Vioara incepe sa-si spuna of-ul
De parca le-ar auzi cineva in acest sange
Betie de principii…si totusi,
Banul face totul ?
De ce asa ? Lucruri ce ne stau pe limba
Sedati de griji marunte le-am dat uitarii
Ne-am ingropat visele. Si-un hoinar se plimba
In cimitirul de vise sortit profanarii
Caci nici in vesmant nu-si gasesc locul
Telurile si acolo hartuite
Le-am nascut sa le ucidem ca focul
Ce-si omoara flacarile-n camefite
Iar lavanda vrea sa triumfe-n asta viata
Satula de banalul vietilor anterioare
Dar scorpia cauta sa cumpere grabita-n piata
De suflete, unul nou, rapit, amanetat fara picioare
Amandoua fata-n fata, se privesc, zambesc si pleaca
Dincolo de munti imperii isi cladesc in vatra
Ce nu stie a rade, dar un aventurier cand va sa treaca
E iubit, captiv, prizonier in a ielelor satra
Ce le mai place sa corupa-n noapte…
Sadic viciu de floare muribunda
Cand or pieri vor fi impacate
Imprastiindu-si semitia-n abunda
Recunosc, desi negru jocul lor,
As vrea sa le mai vad odata
Am placerea sadica
De a-mi vedea fortuna-n cadere
Zadarnic eroul se scufunda:
Calaret al curajului in viata brodata
Caci tot va aduce tribut reginelor
Ce-i impart placerea in mister si in tacere…
Lavanda vorbind singura la luna
Spera ca-ntr-o zi va triumfa pe cai
Si uita ca radacinile s-aduna
S-o opreasca-n calea de tramvai
Scorpia mai crede, ca va fi nemuritoare
Pana si vorba ii purcede, o coada ucigatoare
Dar in virtutea unei alte vieti sufletul razbunat
Va renaste din abis
Pe-un contur: destin ratat
Crede ca va fauri cetati, crede-n vis
Caci e tot ce ia ramas in a vetrei zare
Si-n final alaiul negru se va inrosi
Patat de sangele zeului otravit
Caci ambrozia falsa il va rastigni
Pe-un altar de jertfa de tunete strivit
Daca tace natura la o asemenea inmormantare
Norul se retrage rece, nu-i vine a plange
E limpede a omenirii cruda nepasare
Pentru suflete-n pustiu, pentr-o inima ce se frange
Dar floarea va vietui,
Scorpia va-mpunge,
Iar mintile vor pretui
Aievea visele de sange…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu