A fost odat-o lume
Iubita de o zare
Dar banii erau zimti
Ce schimbau idei trupesti
Adevar, de-i ziceai pe nume
Nu primeai mancare
Si trebuia sa minti
Copii sa ti hranesti
Serpi care furau
Suflete ce rataceau
Oprindu-se din drumul
Catre bratele unui Tata,
Oameni se schimbau
In picioare se calcau
Drogati de fumul
Ce ii catara pe piatra
Si-i facea sa se simta bine
Deasupra celorlalti
Negandind la radacini
Uitand o mama ce-i nastea
Curgeau lacrimi heruvime
Pe cei de suflet nespalati
Si prea multe maracini
Printre flori ce se zbateau…
Dar cea mai buna judecata
E cea din cer picata
Si nu este-ntamplatoare
Viata dulce care doare
Vad lacrimi care pleaca
Si zambete apar
Oare cat o sa mai treaca
Pana fuge cel avar…
Sudori de munca tot curgeau,
Robii se-nvarteau in cerc
Si merite nu ajungeau
La cei ce gandeau drept
Sisif traia omniprezent
In soarta lor prea cruda
Supusi sperau.
Resemnat, absent…
Resemnat, absent…
Si traiau o rana muta
Idealuri, vise, toate erau stinse
De arginti ce paraseau fortuna,
Bogatii erau atinse
De cei ce-si vindeau si muma
Toti cautau fericirea,
Dar ascundeau ruga divina.
Ii manca pe rand pieirea
Tineau suflet sfant la naftalina
Oare tu esti dreapta?
Sabie ce te-ai pogorat
Despartind copilul de parinte
Lasand lumea la-ncercare…
Mielul gafaind asteapta
Cerul care l-a facut
Sa-i trezeasca din morminte
Si pe cei cunoscand uitare,
Ai lui vrasmasi ce-l haituiesc
Iubirea sfanta e iertare…
O minune toti privim
Dar ce putini o recunosc…
Acesti copii de Creator
Ce usor spatele-ntorc!
Se ascund dup-o perdea.
De ce pe-arhanghel il strivim
Desi cu totii il cunosc
S-am un gand prea temator
Cati din ei vor invia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu