O carte a iubirii

E aici, acolo, peste tot

Ea nu se naste, nici nu piere

Printre inimi face loc

Vantul dulce-n adiere

Cu puterea-i nevazuta

Suflet fura, gand rapeste

Intre bolti, mereu pierduta

Si de patimi se striveste

Taina calaretului de foc

Necantand oda pieirii

Gonind in ger fara noroc

Poarta numele iubirii

De eu as fi un vers,

Iubire-ar fi pastel

Claditor de univers

Cu misteru-i plin de tel

Trubadurii inghetati

Nu mai canta, dar eu sunt

Stingherul muntilor uitati

Chip de viscol tot vazand

Si incep a citi din tine,

Doar gandul tau ma tine cald

Tu ai coperti vesnic senine,

Dar si scrisul ti-este alb

Te deslusesc cu greu,

In mistere esti brodata

Asa ai fost mereu

Dulce-amara stea furata

Doar cine te iubeste cu-adevar

Ar avea rabdarea sa-nteleaga

Ce-i sub carapacea ta de par

Ascuns aievea cutremur ce pleaca

Eu nu ma dau batut

S-am sa caut chiar de arde

Gandul tau asa pierdut,

Am sa ti-l aduc aproape

Acel izvor de amintiri

Unde-ai fost si scriitoare

Imi va spune in delir

Sa ii dau incet uitare

Iara eu nu am sa-l uit

Cu imbratisarile-ti din vis

Caci in suflet mi te-ai semnat

Un capitol ti-este cuib,

De ti l-am scris

Cu gandul ce-a sperat

In loc de “buna dimineata”

Am sa te ridic spre soare

Cand am sa-ti citesc prefata,

Iar stiloul nu mai doare

Si in loc de “noapte buna”

Am sa te sarut pe fruntea incarcata

Cu norii gandului din luna

Ce-mi ascund bolta-nstelata

Acum pe-o banca, lumea privesc

Misuna prin noaptea ce ma doare

Cu vant rece ma-nvelesc

E pustiu si frunza moare

Poate c-am ucis-o eu

Cu vorbe ce nu le-am vrut

Sau poate doar ca timpu-i greu,

Sperante-mi eu nu le-am pierdut

Parasit de nori, citesc in continuare,

Satul de frig si de mafalde

Astept s-ajung la pagini cu soare

Unde si cuvintele-ti sunt calde

Nepretuind atatea clipe

In care oameni s-ar iubi,

Am uita nume de nimfe

Ce e darul de-a trai…

Calator cu inima-n buzunar

Tu omule, te plimbi prin piata

De obstacol esti zidar,

Singur te complici in viata

Arata-mi tu, bricheta de placere

Si-ti voi arata tigara furnicii

S-ai sa vezi cata durere

Zace-n zile stinse-n vicii

Iar pe tine, iubita-mi fara glas

Te iubesc printre coperti  

Cate pagini ti-au ramas

Cartea focului sa-mi ierti?

Ce-i aceea-ntelepciune

Cand iubirea ti-a furat

Toate vorbele din lume

S-ai ramas cu gand uitat?

Ce-i vapaia si ce-i apa?

Aruncate prea usor

Amandoua distrug cartea

S-aduc la schimb doar dor

Atat fragila… ca nu stiu

Dragostea-mi s-o tin in palme,

Asculta-mi pulsul inca viu

Citindu-ti randurile dalbe

Petale rosii, toate frante

Se scufunda printre pagini,

Ele iti vor face punte

Asteptand fara de margini

Sa-ti intorci privirea

Spre focul care te-a pastrat

In minte daruind iubirea

Tie – inger departat…

Cati din noi, acum ar sti

Recitind roman de viata,

Retraind far’ a clipi

Foc topind ganduri de gheata?!

Ce-i in cer? O biblioteca?

Unde toate cartile-azvarlite

Fac din sentimente o poteca

Amintiri nepretuite…

Si arhangheli ce le calca

Le-aduc tipar si inviere

Rennascute parca

Vor simti din nou placere

E-o putere fara margini

De-o rostesti pe nume

In infinite pagini

Ce-i cuvantul?

Un zeu, un tot, o lume…

Si cate or mai fi de zis

In cartea noastra ce-ar sfarsi

Le gasesti toate-n cuprins

Capitol amar ce te-ar iubi…

In zorii diminetii gri

Tu copila mi-ai soptit

Ce inseamna a tot fi,

A iubi s-a fi iubit…