Casmir uitat de tine

“Ramas bun, iubite scump

Promit c-am sa ma-ntorc

La pieptu-ti cersind pe mine

Sorbind iubire-amara-n par si-n gene

Iar de doru-ti va fi crunt,

De glasu-mi va fi mort

Tu striga-ma mai bine

S-am sa-ti alunec iar prin vene”

Asa ai scris pe-o foaie, ce-ai…”uitat-o”

Cand somnul imi sfarsise,

Inceput-am sa clipesc

Tu ma bantui, amintire!

Esarfa ti-am pastrat-o

De ganduri ti-or fi stinse

Eu in tine mai traiesc

Cauta-ma-n privire!

Tu copila nu mai esti, femeie!

Dar inca te mai joci razand

Caci un inger ti-e brodat

De inima cea aramie

Tu dansezi incet crampeie

Tangoul vietii, foc arzand

Fularu-ti vesnic vant purtat

De ce te-ai agatat de mine?!

Ce-mi promiti? De ce-ai plecat?

Cand somnu-mi luase viata

Si n-am putut sa te mai tin

Sub aripa-mi imperiu de vise…

Stiu ca luna te-a furat

Te-a mintit, ti-a citit fata

Mi-ai fost ostaticul divin

Acum esti muza-n stele-aprinse

Tu ai o sora: insomnia

Mai vorbim noi despre tine

Cica ii lipsesti si ei

Ratacind stinghera-n ceruri

Vrut-ai tu sa simti trairea

Printre pajisti heruvime

Dar i-ai parasit pe cei

Ce te aparau de geruri!

Esti femeie, esti mister…

Tu cand spui ca ma urasti

Defapt atunci iubesti mai tare

Cine sa te inteleaga?

Tu nu ai ganduri, ai doar fler

Te rasfeti si te ranesti

Degeaba-nveti ca doare

Foc de inimi ti-e beteaga

Si daca mai stai mult printre ei  

Am sa te gasesc mireasa,

Fiica vantului cel rece

Pe care l-am iubit din clipa

Venirii tale-n lumea mea albastra

Ochii tai, mereu atei

Nu se-nchina la fereastra

Cand imi vad suflul cum trece

Incercand sa-ti invete limba

Cu care m-ai sedus, fiastra!

Pe cine as da vina noaptea

Cand destinul si-a dorit

Sa te-nvat si sa ma-nveti

Iubirea fara de cuvinte?!

Ea nu cunoaste moartea,

Ne-a unit, ne-a despartit

Si mereu ai sa ma-mbeti

Cu-ale tale canturi sfinte…

Ti-ai mai uitat la mine

Un fir de par, de cand bruneta

Alergai si-n urma ta

Cadeau cartile pe jos .

Acum roscata sa-ti aline

Focul lor din biblioteca

Povesti ce n-ai mai vrea

Sa le-auzi sub parul gros

Dar vezi tu…ele nu te uita

Nu-ncerca nici tu sa negi

Caci iubirea e-un blestem

De-o sedezi cu promisiuni.

E un joc stiut de nimfa

Nu-i facut ca sa-l alergi

E-un tango, un vals-antem

Noi am fost copii nebuni

Te vad eleganta-n dimineata

Atunci cand sti sa taci o noapte

In rochia ta amara

M-ai amanetat usor

Promit, secretul tau de gheata

Sa nu ti-l risipesc prin soapte

Desi-mi va fi povara

Sa nu-ti pot unge-aripi ce dor

Adormeai in fata portii

N-asteptai sa-ti mai deschid

Cutiuta cea de vise

Unde ne-ascundeam noi doi

Cand lumea de afara doare

Si luptam cu rostul sortii

Sarutandu-ne, privind

Iubirea noastra-arma din culise

Asa castigam inc-un razboi

Iti mai amintesti tu oare?!

Sau cand ma refugiam in lacrimi

In parul tau cel infinit,

Tu stiai sa ma ridici

Ca pe-un prunc slabit din zi.

Saraci, dar ne-aveam pe noi

Si nu stiam de patimi,

Nu stiam ce-i trai umbrit

De lipsa celor mai mici

Nevoi ale unui om prea gri

Cersind iubirea din gunoi…

Acum e-un gol, slabiciune si arde

Dac-am sa te mai vad zburand

Vreodata peste lumea-mi ce te-asteapta

Jur c-am sa te trag,

Te condamn la pamanteanca

Pe-un cal fara de aripi

Am sa te rapesc, departe…

Cuvintele-ti iar fumegand

Nascand focul tau ce iarta

Sa ma spele de pacat

Si sa ne aseze pe o banca

Iar dup-atata nebunie 

S-atipim in parc de viata

Departe de haosul lumesc

Unde noi chiar n-avem loc

Am sa-ti readuc aminte

Cand in fuga ai fost hoata

S-ai ascuns totul ceresc

In san la pieptu-ti cel de foc

Cand ai plecat de-aici

Tragand un bagaj-delir

Unde noi am fost o boarfa

Ce si-a dat sufletul bir

Purtand zambete, gropite mici

Purtand lacrimi s-amintiri

Uituca, ti-ai lasat esarfa

O esarfa de casmir

In lipsa ta vorbesc cu soimul

Care-mi spune: “viata-i scurta!

Din zeul cerului senin

Ajungi moaste in nisip”

Si ii zic privind la Domnul

“Cand lacrima ti-e muta,

Iar cuvantul ei: venin

Hai s-avem macar o zi un chip!”

M-am trezit in al tau cantec

Tu inca mai visezi ca mergi

Iar in zborul diminetii

Printre norii tot mai grei

Batrane soim, iubite suflet

Oare cand ai sa-ntelegi

Ca nu conteaza anii vietii

Ci doar viata ce-o traiesti din ei…