Frunza scindata

Pui de somn, nu vrei sa dormi

Unde ti-e sufletul grabit?

Ma uit la pasarile care-adorm

Apoi la tine, tremuri in frig

Am invatat ca roua-n vant

Nu cade daca n-o chemi, strabuna

Si oricat de trista-i furtuna-n cant

Ii sterg lacrima soarele si luna

Frunza smulsa din tabloul

Copac al vietii nesadite

Vara si-a tras oblonul

Si-a lasat fulgii-n troieni strivite

Cand nimic nu te surprinde

Trista ti-e pana si privirea

Cand ursita-n gheare te prinde

Cea mai tare slabiciune-i iubirea

Nu exista speranta,

Doar vointa bine pusa la punct

S-a destinului prefata

Zace-n romanul trist si tacut

Nu exista inteligenta,

Doar o carte-n plus citita

Iar ce se repeta in dementa

Va zbura-n viata de nou privita

Nu exista lideri puri,

Doar oameni care-instiga

In simfonia de trubaduri

Zace-n alcool o grija mistica

Nu exista scapare,

Doar ca „speranta” moare ultima,

Caci vad: tot te mai doare

Gandul de dor si rutina

S-acum la miez de noapte

Printre ale brizei soapte

Vei zbura, nu sti pe unde

La voia sortii-n valuri multe

Si te-ai despartit de sora

Ce te completa aievea

Poate-ti vei reintalni corola

Din sageata lui Kamadeva

Te las cu bine-n parcul noptii,

Vezi sa nu te calce robii de viata-ncruntata!

Adu-ti aminte de primavara vietii

Tu n-ai trait degeaba, chiar de esti acum scindata...