In amurg agitat

In casa din padure

De la marginea unui lac

Tulburat de valuri sure

Si de viata-nchegat

Bate-un vant…nu stiu de unde

S-a format din multi curenti

Nascut din brizele marunte

Cu intelepciune de profeti

E un vant caldut si rece

E un vant dulce-acrisor

Apa ce-n siroaie trece

Etern precum un dor

Asa de repede s-a nascut

Si tot asa o sa si moara

E doar un vant...  

Iubirea si-a pierdut,

Tornada-i a sa povara

Ce praduie-n urma tot

Mici fantasme hartuieste

Acum e rece...e robot

Sentimente nu-si gaseste

S-a apropiat de casa

Imi tranteste poarta

Simt cum o durere o apasa

Si s-a contopit cu apa

A facut-o sa planga

Si mai vad:

Incepe-a ploua-n frante petale

Vad valuri ce m-ameninta,

Se sparg in stanca

Vorbe goale, trecatoare...

Cardia mea cea dulce...

Cu iubire o imbratiseaza

Impletindu-i valuri grele

Caci iubirea o infrange

Si din gheare o salveaza,

Din hora cea de iele

Cred c-a fost un om, dar vai...

Care a murit far-a-si da seama

Si n-a ajuns in Rai

Nu stie cei cu el,

Il tine-ostatic teama

Acum ingeri tesatori ii mangaie si fruntea

Celei ce-am visat-o din ceruri coborand

Dar unde va ajunge traversandu-si puntea

Dintre lumea cea de aripi si lumea-n foc arzand?

Ea alege suicidul, iar eu o trag de mana

Incercand sa opresc o istorie prea neagra

Insa ceasul ei primit, povestea n-o amana

Oriunde am fugi, cu noi el o sa mearga

Demonii se cearta, cine sa-i rapeasca

Sufletul donei pe care o iubesc

Dar cine-ar indrazni vreodata sa striveasca

O taina preacurata a Duhului Ceresc?!

Dar mai vad ceva...trei pasari negre

Cu trup de om si chip de vrajitoare

Au dat foc la frunze, au facut scrum din verde

Si-n juru-i danseaza, pieirea de chemare...

Stiu ca voi invinge rostind o rugaciune

Desi nu am harul invocarii doar cu gandul

Niciodata nu va cunoaste-aplecaciune

Dragostea curata, vazduhul luminandu-l

E prima data cand vad un inger plangand

Il tin in brate si-l inteleg, din foc s-a facut ger

Ii vad o rana-n inima cu sange lacrimand

Acesta e pacatul...un demon efemer

Am fost creati din iubire!

Istoria ne este amintire...

Vad ielele cum se sting si mor

Se prefac lichid negru

Ce intra in pamant

Dar tot mai bantuie un iz de dor

Dorul meu,

Cel fara de vesmant

Noaptea-mi iubita fara chip

Cand soarele rasare

Tu unde mi te-ascunzi?

Cine-ti este arhetip

Din lumi nevazatoare

Pe care numai tu

Nu poti sa le confunzi...

Un lup urla la luna

Ma trezesc din abis

S-antunecat peste comuna

Si totul a fost vis

Ies in curte, nu gasesc...

Unde-s ielele si sufletul?

Unde-i vantul ceresc?

Unde-s demonii si ingerul?

Poarta-i tot in balamale

Frunzele nu au luat foc,

Totul e la locul lui

Dar s-antunecat in zare

O lacrima-mi apare,

Si nu va sta pe loc

Caci gandul este amarui

Pentr-o inima nestiutoare

Inceput-am dintr-o adiere

Sa simt indepartata ei durere

Am trait un vis ciudat,

Un amurg prea agitat

Maine voi uita tot ce-am visat

Ce rost mai au aceste vise?

Un inger cu mine a comunicat

Nu i-am inteles mesajul pare mi se...

Carmuiesc un vas al iubirii ne-ntelese

Ma scufund in regatul din coralii de smarald

Si brazdat de misterele nescrise in direse

Asteptandu-te etern precum al meu herald