Traind o amintire a tarii mele drepte
Am gasit tradarea in cei ce n-o iubesc
Si ma-ntreb de ce buzele-mi inerte
Cunoscand ce s-a-ntamplat, acum nu mai graiesc
De ce atat de ieftin, ne-am vandut fratii din mana ?!
De-ar sti mama noastra ce-am facut cu ei…
Din cele ce au fost, in carti cate-or sa ramana
Descoperite cele-ascunse de misei…
Si ma-nchin la piatra sangelui varsat
De cei care n-au putut sa taca
In vremi prea tulburi n-au ingenunchiat
Eroi adevarati ce-n uitare or sa zaca
Tu, romane calator, cate vei mai sti
Atunci cand mirajele te-or fura incet,
Cand copii te-or intreba ce-s acelea bogatii
Ce-i aceea fericire? cand destinul e nedrept…
Cu acelasi sange, graim o limba biciuita
De Iude care incercat-au s-o starpeasca
Imperiile-au cazut, iar cei de jos nu uita
Credinta-n Dumnezeu si suflarea romaneasca
Ingerii cantau in ceruri
Atunci cand te-ai nascut
Copila ce-ai trecut prin geruri
Flacara sculptata-n lut
Iarta-ne mama, de-am gresit in fata ta
Pretuind mai mult averea, decat taina ta cea dulce
Iar acum ma-ntreb, junii-n urma ce-or lasa
De i-om creste si pe ei cu amarul “taci si-mpunge!”
Pasesc pe pamantul lupilor din traci
In timp ce vorbe grele, cu noi prea sfidatoare
Ne judeca atat de stramb, prefacandu-ne-n ortaci
Cand noi avem tezaur, mai vechi decat popoare…
Un Danubius mai zambeste, cand Carpatii se incrunta,
Nistrul, Tisa, mai ascund un cuib din fata portii,
Un Ovidius mai iubeste, marea ce se-nfructa
Din muza lui aparte, cu-n sarut pe fruntea boltii
O duminica rasare s-o biserica se umple,
O hora se mai joaca, biruind tot satul
Putine-s inchinarile, vorbele sunt multe
Tot istoria ne-nvata, cum se da sah-matul
Si cate am vazut
Pe drum de viata batatorit,
Gandul inimii pierdut
E-n trecut dulce trait
O sora sfanta ce-o aveai
Te tinea atat de strans, de mana…
Unde-i Bucegiul drum spre Rai
S-o Tribalie romana?!
Degeaba plangi acum,
Batran racan de frati uituc…
Aminteste-ti…petele din drum
In uitare cum se duc
Si ce-a fost aurul la noi?
Epoca fara de paine…
Ctitorita prin razboi:
“Rau e azi, bine e maine…”
Unde-mi sunt vetrele sacre?
Voi, fanarioti ce ne-ati sedat!
Judecata sortii pe toti ne-mparte
Chiar nu va e frica niciodat’ ?
Culeg surasul intr-o palma,
Desi vremurile-s tot reci,
Actori ce veti zambi mereu
Respectul vostru-i sfanta mama
De-acum pana in veci
Il aveti si pe al meu!
Voi iubi frumosul viu
Unei lumi prea fascinante
Si voi reveni tarziu
Printre inimile calde
Imi voi pastra omenia
Ratacind prin lumi pierdut
Dar tu esti Romania,
Tara-n care m-am nascut!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu