Labirintul si Mitul lui Sisif

Sunt sedat. Asta mi-am dorit.

Acum incerc a evada din vise

Ma gandesc: oare-am gresit?

Juru-mi numai bolti nestinse…

Oare cine le va stinge?

Nici luna nu vrea sa doarma

Pe drumul vietii tale ninge

Eterna selena dulce-n toamna…

-Oh, tu, om ce ma privesti!

De ce te-ai incruntat asa de tare?

Cugeti ca-n viata nu gresesti?

Asculta-mi inima ce doare

Ea canta despre-o muribunda

Beata de sange-amar si lacrimi

In ocean de mituri se scufunda

Dragostea-i goala de datini…

Maine-n zori ma voi trezi

Si-mi voi aminti de seara

Hoinarind pe strazi pustii

Inrudite-n foc cu ceara

Pe cai fara de viitor alerg

In oglinzi de-asfalt, ma vad tot eu

Ce vina am? Asa sunt ele…

Un inger si-un demon se-ntrec

Pentru sufletul meu

Dar el se-ascunde-n stele…

Pe muntele vietii nesfarsite

Car o piatra ce-i iubirea

Si ea cade-n vai finite

Si se uita ca privirea

Sunt pedepsit de zei din cer

S-o car si ea sa-mi cada iara

De ce vrut-a atata ger

In inima-mi pururi amara…

Prin cuvinte ei se mira

Sau ma lovesc cu tunet de soapte

Si se chinuie sa revina

Sperante albe ratacinte-n noapte

Pacatul lor, binecuvantarea mea

Caci dincolo de venin zace biruinta

Asa s-au nascut lacrimi de stea

Suflet frumos prin umilinta…

Zeii din Olimp dau un ultim bal

Caci vine-o ploaie ce-i va potopi

Dar cine-i ploaia fara ideal,

De-a putut zeii rastigni?

Ofrande-sufletele arse

S-or razbuna de-atata vana…

Si de-atatea vieti intoarse.

Oare…cugetarea mi-e pagana?

Imperiu de suflet turnat in pahar

Re-nvie napalmu-n flacari oculte,

Iar dincolo de umbrele de var

Suflete captive incearca sa asculte…

Oda unei regine care-a vrut sa piara

Cand drumul vietii s-a oprit pe plaja

A ordonat vesmant sa-i fie marea milenara

Si trupu-i scrum in vant refacut prin vraja

Dar cine-s sufletele ce-asculta clavirul mortii?

Ce e viata? De ce inima nu se odihneste?

Care-i biblia sufletului s-a sortii?

Daca omu-i ne-nsemnat, inseamna ca traieste?

Se-ntreab-o stea ce lumineaza a inimii carare

Si-mi face semn sa ies din intunericul de gand

Atunci cand pleaca pesimismul ce mai doare

Ce nici imbratisarea ta nu l-a-nfrant…

Si cine esti tu, dona mea aprinsa?

Stralucesti aievea la capat de drum

In labirint de minotauri speranta mi-e stinsa

Dar tu mi-o aprinzi caci inima ti-e fum

N-am sa te gasesc prin ganduri intortocheate

Ce ma fac sa ma-ntorc, ce ma fac sa plec

O inima, stiu, ma iubeste si-i departe

Ochii nu-ti vad si-i uit. Iubirea-ncet ti-o neg…

Degeaba-ncerci in noptile obscure

Sa-mi amintesti ca noi candva zburam

Scepticism amar iar o sa ma fure

Sti ce? Defapt tu zburai, eu ma tineam…

Si cerul ce iti era poteca

Acum e-n vise drum ce ne uneste

Soarele ne-a distrus templul.
Acum e discoteca

Pentru cei ce ne despart
Si luna nu graieste…

Cine sa ne apere o cauza ce-a murit?

Nu te condamn dar nici tu nu vrei sa-nvie

Povestea ce-am scris-o cu lacrimi si s-a sfarsit

Cand ai pus punct s-ai plecat din imparatie

Tuseste-un nor, ma trezeste din somn

Probabil s-a-necat de fumul ce-l eman

Fum ce s-a nascut din castel de domn

Si va pieri prin sobe, in case de tarani

Inima te iubeste, dar eu cred ca minte

Ea nu stie adevarul sa-l indure

Trece dincolo de barierele din minte

Caci ea principii nu mai simte

Si se duce la pieptul tau, inima sa-ti fure

Oare unde vor fugi, doua inimi muritoare?

In lumea ce-ti permite sa strigi neauzit,

Tot ne vom intalni in labirintul asta mare…

De nu va fi asa,
Noi nu ne-om fi iubit.

Mai ti minte cum ma cheama?

Reaminteste-mi si fi cinstita

Voi inota prin val de teama

S-as vrea sa-mi schimb a mea ursita 

Iubirea ta…rece si finica…

Cu palton de ceata ma cuprind,

Sa ma realizez in ea: munca sisifica

Poate voi evada din al iubirii tale labirint…