Lacrimi de sange

Printre ruinele castelului numit glorie

Isi croieste drum un rau numit speranta

Ducand in spate muze smulse din victorie

Secat de infrangerile noptii, inviat in dimineata

Un adolescent imbracat in soldat

Zace-ntr-o gradina de lauri, in propriul sange

Sedat de orgoliu, cu aur decorat

Zace ca-i pe moarte, paralizat plange

Si din trupu-i umil, de copil, inocent

Renaste-n Cronos o legenda pururi vie

Spirite malefice si vibratii vad frecvent

Lacrima-i de geniu cu penelul inmuiat in sange,

Istorie scrie…

Pecetea spirituala ce i se citeste-n urme

Redefineste viata cum sa si-o curme

Vede-n suicid salvarea : evadarea din infern

Dar suicidul insusi reprezinta infernul etern

Si-a vandut sufletul pe-o uniforma cu grade

Ce ascund in spatele acelor ce-i strapung haina

Vietile ostasilor pe care i-a nimicit

Isi regreta faptele si palatul din cardia ii arde

Se consulta cu noaptea, iubita ce-i da taina

Zilei ce se scurge-n foc precum lemnul din chibrit

Gradina e ranita, dar totusi se reface

Precum karma fara lacat si dincolo de usa

Precum Hiroshima din ale razboiului ace

Precum Phoenix din propria-i cenusa

Si miracolul apare, lacrima-i dispare

Din pamantul ars de iele, rasar flori de Eden semanate

Radacini de intelepciune ce duc pana la soare

Dovedind inca odata principii antice din spate

Erele se schimba, ce e nou nu-i si frumos

Dar util, asa ca lumea-nghite-n sec dinou

Ma retrag sub umbrela eleganta „de prisos”

Ce pana mai ieri era al genezei ou

Se ridica-n asfintit suflete din luni

Ce nu le vad, si mi se par asa departe

Sub nas imi sta calea de a cunoaste noi lumi

Dar sunt consumat de rutina

Unui robot din societate

Accacia se naste si sub frunze alapteaza

Creatura divina cu radacini:

Vieti de oameni si sanii de karma

Din pantece ies suflete ce dispar

In apus si urmeaza

Calea aleasa contopita dupa darma

Ma aplec in fata ei si ii simt pulsul din privire

Cu trei ochi rupti din cer lacrimand numai cristale

Puii se imbratiseaza venerandu-L pe Dumnezeu: iubire

Opunandu-se schimbarii date de diavol: moarte din petale

Gemand ea canta simfonia de inceput

Decand un OZN pe Terra a cazut

Omul va evolua sa-si recapete ce-a pierdut

Aliniat coruptilor va pierde printr-o minte de lut

Speranta-i tot mai mare, acum e fluviu aventurier

Suiera-n zare o noua briza de uitare

Iar valul Libidinei devine efemer

Doar robii de doctrine mai pot sa-i dea crezare

M-am nascut aici, in gradina de geneza

Ma imbat cu strugurii din vie

Marea mi-e caleasca, luna mi-e printesa

Rolul meu: sa scriu ce simt, ce vad,

Cu carbune pe hartie

Secretele noptii rad ascunse sub lanul de grau

Fiorul nereusitei inca ma mai trece

O tarancuta din picioare pana-n brau

Se mandreste cu portul sau de gratie:

O fatada rece

Palate nemuritoare cladite-n vis

Ingenunchiaza acum in fata hoardelor barbare

Le-as razbuna daca n-as fi in paradis

Dar eu meditez la zbor,

Tot ce-i rau ii dau uitare

Ce fac eu e rau sau e bine?

O intrebare-n ecou, ca toate celelalte...

Raspunsul e simplu si stiu ca zace-n mine

Sunt prea ametit sa-l aflu,

Aud zgomot de cristale sparte

Vad cum soldatelul pe moarte inca mai plange

O entitate angelica imbratisandu-l

A luat chip de femeie oferindu-i placere

Vad o inima sangeranda, cu iubire se unge

Vad Divinitatea in iubirea sincera invocata cu putere

Prin puterea filosofului divortat cu viata grea

S-au cladit lumi rezistente precum toate aceste castele

Cafenelele interbelice si revolutii de catifea

Nu-si au locul aici intre ingeri si iele

E uimitoare puterea feminina de a suci mintea de om

Increzut si naiv. Prin frumusete ea castiga

Cladind universul imperial condus de domn

Prin minte de femeie inovatoare si unica

„La marginea lumii

Stau trist si suspin

Intre ale sacului funii

Rapus de-al durerii chin

Lacrimile-mi curg

In zacere tacuta

In miez de amurg

Si plangere muta

Visand imposibilul

Imaginatia mare-mi este

Incercand sa-nving ireversibilul

Mintea-mi joaca feste...”

Cam asa rasuna-n cer a soldatului trista balada

Gandind cat altii intr-o zi, el intr-o secunda

Suparat pe semenii ce nu vor sa-l vada

Filosofeaza langa supa si paine,

Fara sorti de izbanda

Si vad lumea din gradina, cat de mica pare

Acoperita de ceata fiordurilor din gheata finica

Scindata de-un lant muntos, munti de cristale

Ce doar pasarile-l strabat,

Castigand o victorie empirica

Se asteptau sa fie altfel, se asteptau la o alta lume

Au invatat ca aparentele-n fatada,

Mascheaza sufletu-n esenta

Vulturi dezamagiti, vor destinul sa-l razbune

Loviti in mod abject din ispite, din dementa

Inima de gheata se inmoaie, frigul trece

Dar esenta-i de fluid, sange nu se face

Adevaratele valori, doar timpul sa le-nece

Inghetate-n pagini vechi ale unei carti ce zace

Anemona! striga tare

„Inima-mi in mainile tale

Cruta-i biata incercare

Cruta-i viata, caci o doare...”

Dar fata nu-i acolo, demult a plecat

El sedat, doar o viseaza

Drogat de-un amor ratat

In sevraj, de amor prizeaza

Pierde sange, se taraste

Libidina il cheama, ii zambeste

Ochii i se inchid precum al imperiului apus

Odata cu ei, vise de triumf s-au scurs

Naruite de zimtii reci de buruiana

Pe nume orgoliu, provenit

Din desertul pierdut

Readus pe Terra de Controverssa,

Fiica ilogica fara mama

Stresul lui, asasinul tacut

Si moartea-i mangaie obrajii

Apoi tampla incruntata

Ce pana mai ieri faceau ravagii

Pe frontul de lupta scruntata

Reinvie legenda eterna a lui Adam

Si trupul de muritor i se face pamant

Vesmant de zeu, casa de viermi,

Presat de pietre grele

Sufletu-l paraseste razand

Gandindu-se la Eden si la stele

Vuietul fluviului din juru-i mort

E timpul ce se scurge:

Cand mai sec, cand mai adanc

Iar cainele norocului nu-i mai aduce-n aport

Batul fericirii absolute de prunc

O barza e flirtata de-un lopatar

Vor cloci oul negru de carbuni

In meciul ursitei, normalul e portar

Ce rateaza mingea nebuniei: geneza unei lumi  

Vorbele dulci invoca optimiste

Schimbarea epocii, intr-una democrata

Dar petele de sange din inimile hartuite

Vor aminti aievea o istorie zbuciumata

Virginitatea sufletului corupta de ispite

Puritatea de la nastere violata de sacali

Dincolo de simfonia unor flinte

Isi are radacina intr-o lume de „murdari”

Extragandu-si seva din naivitatea unor „mari”

Fortareata fara zid, a carei voce nu minte...

Sculptand in cadavre de ostasi

Cladind astfel istoria unor imperii

Uitand azi totul, preocupat de relache

Negam ce-a fost odata, vedem alte criterii

Suflet calator cu bagaj de sentimente in afara

Zboara in vazduh, de-acum lacrima nu-i va mai curge

Isi asteapta reincarnarea ca pe-un tren din gara

A parasit lumea in gradina, de unde Libidina-l unge

Si-a parasit trupul cel de fier, care incet va rugini

Inima scotandu-si batista de arrivederci

Cu timpul si ea va incetini

Si tot ce-a lasat in urma

E o rana adanca din care se scurge

Un ocean de sperante si multe lacrimi,

Lacrimi de sange....