Iubire absurda

Ma uit pierdut

Si vad o piata.

Vindeti suflete pe-o vorba!

De ar fi macar mai buna…

Timpul nou s-a asternut

Veche inima in viata

Bate-n piept, ea bate oarba

Auzind chemari la luna

Iluzii iar ma cuceresc…

De-ati sti voi,

A iubi ce-nseamna

V-ati spala de gand murdar

S-ati fugi pe plai domnesc

Unde nu mai e noroi.

Acolo-i valea mea cea calma

Si mai vad! Pustiu avar…

Steaua din trecut s-a spart

Ingerii au refuzat sa planga,

La zambet au sperat

Viori in ceruri canta

Numai tu, plecata-mi esti

Urme de rimel pe-o banca

Te mai striga, numai vantul

Sa le-auda printre frunze

Tu mai sti prin ce povesti

Ziceai ca pleci, ca pleci odata

De n-ai sa-mi auzi nici cantul,

Nici tu, nici alte muze!

Cu palmele-mi deschise

Te-am iubit si cand zburai

Spre vazduh, cu treaba-n nori

Cu gandul sa revi la noapte

Acum, la felinarele nestinse

Astept zadarurile-n scai,

Eu absurd mai cant la mori,

Absurda ma strigai in soapte.

Cum se-ntampla de-ntr-o zi

Spui ca vrei, dar nu mai vrei,

Spui ca esti, de n-ai mai fi…

Si te-nchizi, in cer, in tei.

Craiasa amara, nu ti-e dor?!

Cum poti dureri a tine-n tine?

Ai re-nviat flori ce mor

Frunze arse, heruvime…

Ametita de nevoi

Respingi ingerii rebela

Ai crezut. Mai crezi in noi?

Arunci lacrimi intr-o perna

Sa-nteleg ca-ti sunt o fire

Un suras patat si doare,

Ma gasesti cersind iubire,

Te gasesc cersind uitare

Rabicond ce-l daruiesti,

Defapt freamat deghizat,

Ti-ai dori sa imi orbesti

Bietu-mi gand, de vant purtat

S-atunci te vad, imi cazi petala

Nu sti drum, uitat-ai mersuri

Si-mi citesti ca pe o boala

Suflet desertat in versuri

“Te iubesc”-ul tau ascuns

Mi s-a dezbracat de riduri

L-au tradat obraji aprinsi

S-o privire care-ti fuge

Doi copii, azi am ajuns

Scriem “zambet”, stergem “chinuri”

De n-am fost pan-acum invinsi

Ce ispite ne-or strapunge?!

Ce rod am lasat sa cada

Pe drumul povestii noastre-n urma

Trei copii razand vioi

Si-un viitor ce-o sa mai curga

Las-o vara sa mai vada

Zambete cum vin in turma

Iar ce-a ramas din noi

E-o iubire tot absurda.

In limba mea te strig

Tu-mi raspunzi in a ta limba

Cu mirare ne privesc

Barfitori din asta viata,

Trecatori pe drum de frig

Nici ploaia nu-i mai schimba

La pieptu-ti nelinistea mi-o linistesc

Pana nu-mi fugi iar, tu, hoata…

Si mai cati s-or chinui

Sa-ti desluseasca

Misterul de femeie gri

Ce nu piere nici strivita

Culeasa inima-ti din simfonii

Curtezani, cu zeci,

Sa-i prapadeasca

Ne-nteleasa-n veci vei fi,

Te-ai nascut sa fi iubita…