Lacrimă de ceai

Din râsul tău ce m-asurzea
Croit-am scări până la Soare
Zâmbetu-ți îmi dansa
Pân' la inima-mi ce n-are
Alinul tău ca pe-un veșmânt
Etern mai dorm
Când ești plecată!
Și de-o fi să-mi pierd cuvânt,
Și de-o fi să-ți uit un dor
Am să te găsesc vreodată...

Din plânsul tău ce mi-l șopteai
Croit-am scări până la Lună
Lacrimi-stol îmi dăruiai
Nu-mi încap toate-ntr-o mână
Și unde să le pun te-ntreb
Nu-mi ajunge ce am eu?!
Ele-mi spun, dar nu le cred
Că te-ai trezit din visul meu

Voi să văd, cum ești tu vie
Și mă cauți, de gânduri rătăcită
Boală-n suflet, aramie
Ai uitat sa fi iubită!

Tu mă-ntrebi de fericire?!
Scremi un zâmbet...nu mă mai fură !
Ucis-ai tu copil din tine
Și ai ajuns matură...

Ia-l în brațe pe trecut!
Defapt, mă vei lua pe mine
Și cât am stat, cât am tăcut
Pan' s-ajung să cânt cu tine...

Te-am răpit din lumea ta
Ș-ai sa spui că sunt fugar
Dar eu cui jertfit-am stea
Din sufletu-mi pe-al tău altar?!

Calc pe trotuarul ce ne aștepta
Lăsat-ai urme de trăiri
Azi le părăsești pustii
Le adulmec și în nebunia mea
Privesc în amintiri
Parcă sunt vii!

Pășesc în juru-mi tot schimbat
Nu mai văd din ce-i al meu,
Refuz a mai trăi prin voi
Cei făr' de mântuire.
Mă ascund în păr brodat
Iubito-refugiu, trăitu-i greu!
Nu ne-avem decât pe noi
Ș-avem mai mult decât o mie.

Din surâsul dimineții
Până-n cearcăne de ploi
Dulci obstacolele vieții
Când le trecem amândoi...

Pui de iasomie, cum de n-ai tu somn
Aievea fredonând cântul tău de dor
Ațipești în ceruri, pe poteci de Domn
Așteptând să treacă un înger țesător

Ne vom iubi făr' a crede
Căci visul nostru stă sub nas,
Biet sărut, în timp se pierde
Tăcut fierbinte "Bun rămas".

Din ceașca noastră de amor
Am fost copii și ne-am grăbit
Mușcând din el, sorbind ușor
Fierbinte ieri, azi liniștit!

Iar finele 'cestui parfum
Ne va găsi îmbrațișați
Căci eu sunt vânt,
Tu evantai.
Culegând suflet pe drum
De îngeri ajutați
Ciob cu ciob și gând cu gând
Născuți din lacrimă de ceai...